biruí (biruiésc biruít) vb. 1. A fi mai puternic k cineva. 2. A invinge a supune. 3. (Inv.) A domina a guverna a avea autoritate. Var. (inv.) birtzui. Mag. birni „a poseda” (DAR). Der. biruita s. f. (inv. victorie); biruitor adj. (stapan suveran invingator); biruintza s. f. (victorie).