invincibil, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, D. 269 / Pl: ~i, ~e / E: fr invincible, lat invincibilis] Care nu poate fi învins Si: imbatabil, nebiruit.

INVINCÍBIL, -Ă, invincibili, -e, adj. Care nu poate fi învins; de neînvins, nebiruit. Nădejdile a sute și sute de milioane de oameni din întreaga lume, doritori de pace și libertate, de progres și bunăstare, se îndreaptă spre Uniunea Sovietică, invincibilul bastion al păcii. STANCU, U.R.S.S. 191.

INVINCÍBIL, -Ă adj. De neînvins, de nebiruit. [Cf. lat. invincibilis, fr. invincibile].

INVINCÍBIL, -Ă adj. de neînvins; imbatabil. (< fr. invincible, lat. invincibilis)

INVINCÍBIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi învins; de neînvins; de nebiruit. /<fr. invincible, lat. invincibilis

invincibil a. 1. neînvins; 2. fig. inatacabil: argument invincibil.

*invincíbil, -ă adj. (lat. in-vincibilis). Care nu poate fi învins: armată invincibilă. Fig. Care nu poate fi distrus: argument invincibil. Adv. În mod invincibil.

invincíbil adj. m., pl. invincíbili; f. invincíbilă, pl. invincíbile

invincíbil adj. m., pl. invincíbili; f. sg. invincíbilă, pl. invincíbile

INVINCÍBIL adj. v. imbatabil.

INVINCIBIL adj. imbatabil, nebătut, nebiruit, neînfrînt, neînvins, (înv.) nefrînt. (Un atlet ~.)

INVINCIBILA ARMADA, nume dat flotei spaniole trimise, în 1588, sub conducerea lui Pérez de Guzmán, duce de Medina-Sidonia, împotriva Angliei. A fost înfrântă în iul.-aug. de amiralul englez Thomas Howard și distrusă apoi de furtună în apropiere de arh. Hebride, fapt ce a subminat puterea maritimă a Spaniei.