împletire sf [At: GHEREA, ST. CR. II, 60 / Pl: ~ri / E: împleti] 1 Așezare împreună a mai multor fire sau mănunchiuri de fire, încrucișându-le sau înnodându-le după un anumit sistem Si: împletit¹ (1), împletitură (1). 2 (Fig) Amestecare a unor sentimente, intenții etc. diferite Si: împletit¹ (2), împletitură (2). 3 Pieptănare a părului în cozi Si: împletit¹ (3), împletitură (3). 4 Preparare a colacilor din benzi de aluat, imitând cozile Si: împletit¹ (4), împletitură (4). 5 Legare în formă de cununi a florilor sau a altor ornamente Si: împletit¹ (5), împletitură (5). 6 Confecționare din nuiele flexibile a unor coșuri, garduri, obiecte de mobilier Si: împletit¹ (6), împletitură (6). 7 Confecționare a unor rogojini din fascicule de plante uscate Si: împletit¹ (7), împletitură (7). 8 Confecționare din fire înnodate a unor obiecte de îmbrăcăminte sau de podoabă, cu ajutorul andrelelor, croșetei etc. Si: împletit¹ (8), împletitură (8). 9 Creștere a plantelor răsucite unele în jurul altora, dese și încurcate Si: împletit¹ (9), împletitură (9). 10 (Fig) Uneltire. 11 (Rar) Mișcări repezi din picioare în timpul dansului Si: (rar) împletit¹ (11), împletitură (11).

ÎMPLETÍRE, împletiri, s. f. Acțiunea de a (se) împleti și rezultatul ei (v. împletitură); fig. amestec, amestecătură. Am reprodus o pagină întreagă din articolul d-lui Maiorescu... o atare împletire metafizică nici nu poate fi spusă cu cuvintele noastre. GHEREA, ST. CR. II 60.

împleti [At: DOSOFTEI, V. S. 125 / V: (înv) ~pre~, pleti / Pzi: ~tesc / E: în- + vsl плетѫ, плести] 1 vt A așeza împreună mai multe fire sau mănunchiuri de fire, încrucișându-le sau înnodându-le după un anumit sistem. 2-3 vtr (Fig) A (se) amesteca sentimente, intenții etc. diferite. 4 vt A strânge părul în cozi. 5 vt A prepara colacii din benzi de aluat, imitând cozile. 6 vt A lega în formă de cununi flori sau alte ornamente. 7 vt A face din nuiele flexibile coșuri, garduri, obiecte de mobilier. 8 vt A face rogojini din fascicule de plante uscate. 9 vt A confecționa din fire înnodate, din nuiele, din flori etc. diferite obiecte de îmbrăcăminte sau de podoabă, cu ajutorul andrelei, croșetei etc. Si: a croșeta, a tricota. 10 vr (D. plante) A crește dese, încurcate, răsucite unele în jurul altora. 11 vt (Fig; înv) A unelti. 12 vi (Rar) A mișca repede picioarele în timpul dansului. 13 vrr (Fig) A se încrucișa. 14 vrr (Fig) A se îmbina.

ÎMPLETÍ, împletesc, vb. IV. 1. Tranz. A reuni, a împreuna mai multe fire, jurubițe etc. încrucișîndu-le după un sistem anumit pentru a forma un tot. Moș Nichifor avea o biciușcă de cele de cînepă, împletită de mîna lui. CREANGĂ, P. 107. (Fig.) Deasupra casei un cocor Își împletise cuiburi de lumină. D. BOTEZ, P. O. 134. ◊ Refl. pas. Cercînd ca să vadă de putea să se toarcă sau să se împletească ca inul, au văzut că cercarea lui era nemerită. DRĂGHICI, R. 52. ◊ Refl. Fig. Carnea și sîngele oamenilor se împletesc cu fierul mașinilor, formînd împreună o singură gigantică mașinărie pentru extras cărbunii. BOGZA, V. J. 175. 2. Tranz. A lucra diferite obiecte (o plasă, o dantelă, ciorapi etc.) din fire răsucite sau toarse, dispunîndu-le într-un anumit fel. A împleti mănuși. ▭ Avea un comănac sur de lînă împletită cu iglița. SADOVEANU, N. P. 84. ◊ Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «la») Dumitru, în dreptul șopronului, a adormit peste un năvod la care împletea. DAVIDOGLU, O. 15. ♦ A confecționa diferite obiecte din nuiele, flori, papură, paie, mlădițe etc. încrucișate după un sistem anumit. Nu-mi trebuie flamuri, Nu voi sicriu bogat, Ci-mi împletiți un pat Din tinere ramuri. EMINESCU, O. I 216. Iute, iute, copilițe, o ghirlandă-mi împletiți. BOLINTINEANU, O. 319. Te lasă, te lasă, Salcie pletoasă, Să te-apuc cu mîna, Să-mpletesc cununa. ANT. LIT. POP. I 161. ◊ Refl. Fig. Nouri vineți... Se-mpletesc într-o cunună. ALECSANDRI, P. II 123. ♦ (Cu schimbarea complementului) A împodobi cu cununi, ghirlande sau ornamente de flori. Acolo... subt via înflorită, A căria mlădițe cu mirți se mărită Și fruntea și-o-mpletește c-o boltă de lungi flori. ALEXANDRESCU, M. 158. ♦ A forma (colaci) din fîșii de aluat răsucite sau îmbinate în diverse feluri. Suflecă mînice largi Și-mpletește la colaci. ALECSANDRI, P. P. 97. 3. Tranz. (Cu privire la păr) A lega în cozi. Mînile-i mici, ca doi crini albi, încearcă În van a împleti părul de aur. EMINESCU, O. IV 107. Dragă, să te veselești Si cu flori cosița să ți-o împletești. BOLINTINEANU, O. 39. Păru-n flori și-l împletește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 286. ◊ Expr. A împleti cosiță albă v. cosiță. 4. Refl. Fig. A se încrucișa, a se întretăia (unul cu altul). Glasul ei de argint se împletea cu glasul lui de aramă. GALACTION, O. I 214. Glasurile se împleteau, se încurcau și se întreceau. REBREANU, R. II 39. Pe malul apei se-mpletesc Cărări ce duc la moară. COȘBUC, P. I 191. 5. Intranz. (Neobișnuit, în expr.) A împleti din picioare = a mișca repede din picioare, a dansa. Mata știi să împletești din picioare? ALECSANDRI, T. 446. 6. Tranz. Fig. (Învechit) A urzi, a unelti. Lisandru... împletea un meșteșug ascuns, volnicia patriei să strice. ARHIVA R. I 161.

A ÎMPLETÍ ~ésc tranz. (fire, suvițe de păr, nuiele etc.) A împreuna într-un tot, punând alternativ și într-un anumit mod (pentru a forma o rețea). ~ un năvod. ~ colaci. /în + pleată

A SE ÎMPLETÍ pers. 3 se ~éște intranz. fig. (despre drumuri, linii etc.) A veni din diferite direcții, intersectându-se în mai multe puncte; a se întrețese; a se încrucișa; a se întretăia. Cărările se ~esc. /în + pleată

împletì v. 1. a dispune în formă de plete: a împleti o cosiță albă, a împleti o cunună; 2. a înfășură fire de păr sau de cânepă și a forma un tot: a împleti o funie; 3. a face ochiuri cu iglița sau undreaua: a împleti la ciorapi; 4. fig. a se întrețese: mânia se împletia cu râsul.

împletésc v. tr. (vsl. plesti-pleton, pletati, sîrb. plesti, a împleti. V. pleată). Fac (cu ață, cu sfoară orĭ cu alt-ceva) ochĭurĭ care formează un fel de țesătură compus din fire întortocheate și servindu-mă la această lucrare de igliță, acușor saŭ andrele saŭ și de mîna liberă cînd întrebuințez ramurĭ în loc de fire: a împleti păru din cap, cĭorapĭ, dantelă, o plasă de prins pește, un coș, o pălărie de paĭe ș. a. – Și pletesc (P. P.) – În ultimu timp s’a introdus barbarizmu croșetez și tricotez (d. fr. crochet, acușor, și tricoter, a împleti).

împletíre s. f., g.-d. art. împletírii; pl. împletíri

împletíre s. f., g.-d. art. împletírii; pl. împletíri

împletí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împletésc, imperf. 3 sg. împleteá; conj. prez. 3 să împleteáscă

împletí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împletésc, imperf. 3 sg. împleteá; conj. prez. 3 sg. și pl. împleteáscă

ÎMPLETÍRE s. 1. v. tricotare. 2. v. îmbinare.

ÎMPLETIRE s. 1. împletit, tricotare, tricotat. (~ unui pulover.) 2. îmbinare, unire, (fig.) conjugare. (~ armonioasă a unor interese.)

ÎMPLETÍ vb. 1. v. tricota. 2. v. îmbina.

ÎMPLETÍ vb. v. complota, conjura, conspira, unelti.

ÎMPLETI vb. 1. a tricota, (Transilv. și Ban.) a ștricăni. (A ~ un pulover.) 2. a (se) îmbina, a (se) uni, (fig.) a (se) conjuga. (A ~ în mod armonios diverse preocupări.)

împleti vb. v. COMPLOTA. CONJURA. CONSPIRA. UNELTI.

A împleti ≠ a despleti

împletí (împletésc, împletít), vb. – 1. A strînge părul în cozi. – 2. A lucra diferite obiecte din fire textile răsucite. – 3. A face împletituri. – 4. A tricota. – 5. A urzi, a plănui, a unelti. – Mr. mplătescu, mplătire, megl. amplités, ampletiri. Sl. plesti, pletǫ (Cihac, II, 263; DAR), cf. bg. pletá, sb. plesti, ceh. pletati, pol. pletać. Cf. și pleată. – Der. împletitor, s. m. (care împletește; coșar, care împletește coșuri); împletitoare, s. f. (stativ pentru împletit rogojini); împletitură, s. f. (șnur, șiret împletit; grilaj; obiect tricotat); despleti, vb. (a desface părul, a desface o coadă sau o împletitură); împletici, vb. (a încolăci, a răsuci; a îmbina, a amesteca; refl., a se încurca, a se încîlci; refl., a bîigui, a mormăi; a se clătina), cu suf. -ci ca îngăimăci față de îngăima, sau prin încrucișare cu încolăci, cf. încolătăci, care, după Tiktin, indică dimpotrivă o încrucișare a lui încolăci, cu împletici (după Pușcariu, Dacor., III, 677 și DAR, de la un lat. *implectĭcāre, în loc de implectĕre, a cărui der. pare puțin probabilă); împleticeală, s. f. (acțiunea de a se împletici); împletecitură, s. f. (înv., încurcătură).