ÎMPLETÍRE, împletiri, s. f. Acțiunea de a (se) împleti și rezultatul ei (v. împletitură); fig. amestec, amestecătură. Am reprodus o pagină întreagă din articolul d-lui Maiorescu... o atare împletire metafizică nici nu poate fi spusă cu cuvintele noastre. GHEREA, ST. CR. II 60.