opțiuni
  • info

14 definiții pentru despleti

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESPLETÍ, despletesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) desface din împletitură; a (se) deșira. ♦ Refl. și tranz. A(-și) desface cosițele. ♦ Refl. Fig. (Despre râuri, pâraie) A se răsfira. – Pref. des- + [îm]pleti.

despletí [At: LB / V: (îvr) ~ectí, (rar) dis~ / Pzi: ~tésc / E: des- + (îm)pleti] 1-2 vtr (C. e părul împletit) A (se) desface din împletitură. 3-4 vtr (Pex; c. e părul) A (se) răsfira. 5 (C.i. o persoană) A-i răvăși cuiva părul. 6 (Pex) A desface fire de ață, lână etc. împletite.

DESPLETÍ, despletesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) desface din împletitură; a (se) deșira. ♦ Refl. și tranz. A(-și) desface cosițele. ♦ Refl. Fig. (Despre râuri, pâraie) A se răsfira. – Des1- + [îm]pleti.

DESPLETÍ, despletesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la ceva care este împletit: frînghie, bici, mai ales părul împletit, cosițele) A desface din împletitură. Despletește frînghia. ▭ S-o fi văzut despletindu-și bogatul păr ca mierea arsă. M. I. CARAGIALE, C. 73. Se întreabă trist izvorul: «Unde mi-i crăiasa oare? Părul moale despletindu-și, Fața-n apa mea privindu-și, Să m-atingă visătoare Cu piciorul?» EMINESCU, O. I 122. ◊ Fig. Noaptea își despletea șuvițele de neguri pînă ce luna plină, portocalie, își arăta fața prin zdrențele norilor poleiți. BART, E. 316. ◊ (Complementul indică persoana căreia i se despletește părul) Vîntul... merge la copile ce culeg laur de in Și rîzînd le despletește. ALECSANDRI, P. A. 132. ◊ Refl. (Subiectul este persoana care-și despletește părul) Fata a rămas pe malul lacului, plîngînd pe Făt-Frumos și despletindu-se de deznădejde. GALACTION, O. I 325. ◊ Fig. Para focului, înaltă, se despletea în plete roșii. CAMILAR, N. I 91. ♦ Refl. Fig. (Despre rîuri și pîraie) A se răsfira. Din culmi gîlgîiau apele despletindu-se în adînc. CAMILAR, N. I 55.

A DESPLETÍ ~ésc tranz. A face să se despletească. /des- + a [îm]pleti

A SE DESPLETÍ se ~éște intranz. (despre părul împletit sau obiecte din fire împletite) A se desface din împletitură. /des- + a [îm]pleti

despletì v. 1. a desface ce a fost împletit; 2. a desface pletele de păr.

despletésc v. tr. b(d. plete). V. tr. Desfac ceĭa ce era împletit: a despleti păru.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

despletí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despletésc, imperf. 3 sg. despleteá; conj. prez. 3 să despleteáscă

despletí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despletésc, imperf. 3 sg. despleteá; conj. prez. 3 sg. și pl. despleteáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESPLETÍ vb. a desface. (Își ~ cozile.)

DESPLETI vb. a desface. (Își ~ cozile.)

A despleti ≠ a împleti

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

despletí, despletesc, vb. tranz, refl. – A (se) desface din împletitură; a(-și) desface cosițele. Cu referire la despletirea părului de către femei, în semn de doliu; în același context bărbații umblau fără clop pe cap timp de trei zile: „Fetele s-or despleti / Și pe mine m-or jeli” (Calendar 1980: 129). – Des + (îm)pleti.

Intrare: despleti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • despleti
  • despletire
  • despletit
  • despletitu‑
  • despletind
  • despletindu‑
 singular plural
  • despletește
  • despletiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • despletesc
 (să)
  • despletesc
  • despleteam
  • despletii
  • despletisem
a II-a (tu)
  • despletești
 (să)
  • despletești
  • despleteai
  • despletiși
  • despletiseși
a III-a (el, ea)
  • despletește
 (să)
  • despletească
  • despletea
  • despleti
  • despletise
plural I (noi)
  • despletim
 (să)
  • despletim
  • despleteam
  • despletirăm
  • despletiserăm
  • despletisem
a II-a (voi)
  • despletiți
 (să)
  • despletiți
  • despleteați
  • despletirăți
  • despletiserăți
  • despletiseți
a III-a (ei, ele)
  • despletesc
 (să)
  • despletească
  • despleteau
  • despletiră
  • despletiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

despleti, despletescverb

  • 1. A (se) desface din împletitură; a (se) deșira. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: desface deșira antonime: împleti
    • format_quote Despletește frânghia. DLRLC
    • format_quote figurat Noaptea își despletea șuvițele de neguri pînă ce luna plină, portocalie, își arăta fața prin zdrențele norilor poleiți. BART, E. 316. DLRLC
    • format_quote figurat Para focului, înaltă, se despletea în plete roșii. CAMILAR, N. I 91. DLRLC
    • 1.1. A(-și) desface cosițele. DEX '09 DEX '98
      • format_quote S-o fi văzut despletindu-și bogatul păr ca mierea arsă. M. I. CARAGIALE, C. 73. DLRLC
      • format_quote Se întreabă trist izvorul: «Unde mi-i crăiasa oare? Părul moale despletindu-și, Fața-n apa mea privindu-și, Să m-atingă visătoare Cu piciorul?» EMINESCU, O. I 122. DLRLC
      • format_quote Vîntul... merge la copile ce culeg laur de in Și rîzînd le despletește. ALECSANDRI, P. A. 132. DLRLC
      • format_quote Fata a rămas pe malul lacului, plîngînd pe Făt-Frumos și despletindu-se de deznădejde. GALACTION, O. I 325. DLRLC
    • 1.2. reflexiv figurat (Despre râuri, pâraie) A se răsfira. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: răsfira
      • format_quote Din culmi gîlgîiau apele despletindu-se în adînc. CAMILAR, N. I 55. DLRLC
etimologie:
  • Prefix des- + [îm]pleti. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.