14 definitzii pentru despleti
din care- explicative (8)
- morfologice (2)
- relatzionale (3)
- specializate (1)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
DESPLETÍ despletesc vb. IV. Tranz. shi refl. A (se) desface din impletitura; a (se) deshira. ♦ Refl. shi tranz. A(shi) desface cositzele. ♦ Refl. Fig. (Despre rauri paraie) A se rasfira. Pref. des + [im]pleti.
despletí [At: LB / V: (ivr) ~ectí (rar) dis~ / Pzi: ~tésc / E: des + (im)pleti] 12 vtr (C. e parul impletit) A (se) desface din impletitura. 34 vtr (Pex; c. e parul) A (se) rasfira. 5 (C.i. o persoana) Ai ravashi cuiva parul. 6 (Pex) A desface fire de atza lana etc. impletite.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DESPLETÍ despletesc vb. IV. Tranz. shi refl. A (se) desface din impletitura; a (se) deshira. ♦ Refl. shi tranz. A(shi) desface cositzele. ♦ Refl. Fig. (Despre rauri paraie) A se rasfira. Des1 + [im]pleti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de RACAI
- actziuni
DESPLETÍ despletesc vb. IV. Tranz. (Cu privire la ceva care este impletit: fringhie bici mai ales parul impletit cositzele) A desface din impletitura. Despleteshte fringhia. ▭ So fi vazut despletindushi bogatul par k mierea arsa. M. I. CARAGIALE C. 73. Se intreaba trist izvorul: «Unde mii craiasa oare? Parul moale despletindushi Fatzan apa mea privindushi Sa matinga visatoare Cu piciorul?» EMINESCU O. I 122. ◊ Fig. Noaptea ishi despletea shuvitzele de neguri pina ce luna plina portocalie ishi arata fatza prin zdrentzele norilor poleitzi. BART E. 316. ◊ (Complementul indica persoana careia i se despleteshte parul) Vintul... merge la copile ce culeg laur de in SHi rizind le despleteshte. ALECSANDRI P. A. 132. ◊ Refl. (Subiectul este persoana careshi despleteshte parul) Fata a ramas pe malul lacului plingind pe FatFrumos shi despletinduse de deznadejde. GALACTION O. I 325. ◊ Fig. Para focului inalta se despletea in plete roshii. CAMILAR N. I 91. ♦ Refl. Fig. (Despre riuri shi piraie) A se rasfira. Din culmi gilgiiau apele despletinduse in adinc. CAMILAR N. I 55.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
A DESPLETÍ ~ésc tranz. A face sa se despleteasca. /des + a [im]pleti
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
A SE DESPLETÍ se ~éshte intranz. (despre parul impletit sau obiecte din fire impletite) A se desface din impletitura. /des + a [im]pleti
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
despletì v. 1. a desface ce a fost impletit; 2. a desface pletele de par.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
despletésc v. tr. b(d. plete). V. tr. Desfac ceĭa ce era impletit: a despleti paru.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
despletí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. despletésc imperf. 3 sg. despleteá; conj. prez. 3 sa despleteásca
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
despletí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. despletésc imperf. 3 sg. despleteá; conj. prez. 3 sg. shi pl. despleteásca
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
DESPLETÍ vb. a desface. (Ishi ~ cozile.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
DESPLETI vb. a desface. (Ishi ~ cozile.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
A despleti ≠ a impleti
- sursa: Antonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare specializate
Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.
despletí despletesc vb. tranz refl. A (se) desface din impletitura; a(shi) desface cositzele. Cu referire la despletirea parului de catre femei in semn de doliu; in acelashi context barbatzii umblau fara clop pe cap timp de trei zile: „Fetele sor despleti / SHi pe mine mor jeli” (Calendar 1980: 129). Des + (im)pleti.
- sursa: DRAM (2011)
- adaugata de raduborza
- actziuni
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numarul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult k perfect | |
singular | I (eu) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (sa)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (sa)
|
|
|
|
despleti, despletescverb
- 1. A (se) desface din impletitura; a (se) deshira. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Despleteshte franghia. DLRLC
- Noaptea ishi despletea shuvitzele de neguri pina ce luna plina portocalie ishi arata fatza prin zdrentzele norilor poleitzi. BART E. 316. DLRLC
- Para focului inalta se despletea in plete roshii. CAMILAR N. I 91. DLRLC
- 1.1. A(shi) desface cositzele. DEX '09 DEX '98
- So fi vazut despletindushi bogatul par k mierea arsa. M. I. CARAGIALE C. 73. DLRLC
- Se intreaba trist izvorul: «Unde mii craiasa oare? Parul moale despletindushi Fatzan apa mea privindushi Sa matinga visatoare Cu piciorul?» EMINESCU O. I 122. DLRLC
- Vintul... merge la copile ce culeg laur de in SHi rizind le despleteshte. ALECSANDRI P. A. 132. DLRLC
- Fata a ramas pe malul lacului plingind pe FatFrumos shi despletinduse de deznadejde. GALACTION O. I 325. DLRLC
-
- 1.2. (Despre rauri paraie) A se rasfira. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: rasfira
- Din culmi gilgiiau apele despletinduse in adinc. CAMILAR N. I 55. DLRLC
-
-
etimologie:
- Prefix des + [im]pleti. DEX '09