DESPLETÍ despletesc vb. IV. Tranz. (Cu privire la ceva care este impletit: fringhie bici mai ales parul impletit cositzele) A desface din impletitura. Despleteshte fringhia. ▭ So fi vazut despletindushi bogatul par k mierea arsa. M. I. CARAGIALE C. 73. Se intreaba trist izvorul: «Unde mii craiasa oare? Parul moale despletindushi Fatzan apa mea privindushi Sa matinga visatoare Cu piciorul?» EMINESCU O. I 122. ◊ Fig. Noaptea ishi despletea shuvitzele de neguri pina ce luna plina portocalie ishi arata fatza prin zdrentzele norilor poleitzi. BART E. 316. ◊ (Complementul indica persoana careia i se despleteshte parul) Vintul... merge la copile ce culeg laur de in SHi rizind le despleteshte. ALECSANDRI P. A. 132. ◊ Refl. (Subiectul este persoana careshi despleteshte parul) Fata a ramas pe malul lacului plingind pe FatFrumos shi despletinduse de deznadejde. GALACTION O. I 325. ◊ Fig. Para focului inalta se despletea in plete roshii. CAMILAR N. I 91. ♦ Refl. Fig. (Despre riuri shi piraie) A se rasfira. Din culmi gilgiiau apele despletinduse in adinc. CAMILAR N. I 55.