15 definitzii pentru conjugare

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

CONJUGÁRE conjugari s. f. 1. Actziunea de a (se) conjuga shi rezultatul ei. 2. Flexiunea verbului. ♦ Categorie de verbe cu aceeashi terminatzie la infinitiv care se conjuga in mod asemanator. 3. Fig. Imbinare impletire. 4. (Biol.) Forma cea mai simpla de fecundatzie care consta in unirea temporara a doua microorganisme. V. conjuga.

conjugare sf [At: DA / Pl: ~gari / E: conjuga] 1 (Grm) Actziune prin care se modifica formele unui verb dupa persoana timp mod shi diateza Si: (inv) conjugatzie flexiune. 2 Categorie de verbe cu aceeashi terminatzie la infinitiv care se conjuga in mod asemanator. 3 (Fig) Unire. 4 (Blg) Forma cea mai simpla de fecundatzie care consta in unirea temporara a doi indivizi (la infuzori) sau a doua celule (la unele alge) urmata de un schimb reciproc de substantze nucleare.

CONJUGÁRE conjugari s. f. 1. Actziunea de a (se) conjuga shi rezultatul ei. 2. Flexiunea verbului. ♦ Categorie de verbe cu aceeashi terminatzie la infinitiv care se conjuga in mod asemanator. 3. Fig. Imbinare impletire. 4. (Biol.) Forma cea mai simpla de fecundatzie care consta in unirea temporara a doi indivizi (la infuzori) sau a doua celule (la unele alge) urmata de un schimb reciproc de substantze nucleare. V. conjuga.

CONJUGÁRE conjugari s. f. Actziunea de a (s e) conjuga shi rezultatul ei. 1. (Gram.) Modificarea formelor unui verb dupa persoana numar timp mod shi diateza intro inshirare metodica; flexiunea verbului. Conjugarea verbULui «a fi» este neregulata. ♦ Categorie de verbe cu aceeashi terminatzie la infinitiv care se conjuga in mod asemanator. Conjugarea a IVa. 2. (Biol.) Forma cea mai simpla de fecundatzie la infuzori prin unirea temporara a doi indivizi urmata de un schimb reciproc de substantze nucleare. 3. (Rar) Imbinare impletire. Securitatea Europei trebuie sa se bazeze nu pe opunerea tzarilor Europei occidentale tzarilor Europei rasaritene ci pe conjugarea eforturilor tuturor tzarilor europene. SCINTEIA 1953 nr. 2832.

CONJUGÁRE s.f. 1. Totalitatea formelor flexionare ale unui verb. ♦ Fiecare dintre categoriile in care se impart verbele dupa terminatzia infinitivului. 2. (Rar) Imbinare unire. 3. (Bot.) Unirea gametzilor in procesul de fecundare. ♦ Mod de fecundatzie la infuzori prin unirea temporara a doi indivizi urmata de un schimb reciproc de substantze nucleare. ♦ Unirea cromozomilor in timpul meiozei. [<conjuga].

CONJUGÁRE s. f. 1. actziunea de a (se) conjuga. ◊ flexiunea verbului. ◊ fiecare dintre categoriile in care se impart verbele dupa terminatzia infinitivului. 2. imbinare unire. 3. mod de inmultzire sexuala in care prin fuzionarea a doi gametzi rezulta zigotul. ◊ imperechere a cromozomilor in cursul meiozei. (< conjuga)

CONJUGÁRE ~ari f. 1) v. A CONJUGA shi A SE CONJUGA. 2) Categorie la verbe cu aceeashi terminatzie la infinitiv care se conjuga in mod asemanator. 3) biol. (la infuzori la unele alge) Mod de inmultzire bazat pe un schimb de substantza nucleara. ~ bacteriana. /< a conjuga

conjugare f. Gram. totalitatea formelor verbale dupa voci moduri timpuri numere shi persoane.

*conjugatziúne f. (lat. conjugátio ónis). Gram. Modu de a conjuga un verb. Clasa de verbe cu aceĭashĭ terminatziune la infinitiv. SHi átzie dar ob. áre.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

conjugáre s. f. g.d. art. conjugắrii; pl. conjugắri

conjugáre s. f. g.d. art. conjugarii; pl. conjugari

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

CONJUGÁRE s. v. imbinare impletire unire.

conjugare s. v. IMBINARE. IMPLETIRE. UNIRE.

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

CONJUGÁRE s. f. (< conjugá < fr. conjuguer cf. lat. conjugare): 1. modificare a formei verbelor in raport cu categoriile gramaticale de persoana numar timp mod shi diateza. 2. categorie clasa sau grupa de verbe rezultata dintro clasificare al carei criteriu este terminatzia sau sufixul infinitivului scurt. Astfel: conjugarea I: grupa de verbe terminate la infinitivul scurt in a (canta); conjugarea a IIa: grupa de verbe terminate la infinitivul scurt in ea (tacea); conjugarea a IIIa: grupa de verbe terminate la infinitivul scurt in e (face); conjugarea a IVa: grupa de verbe terminate la infinitivul scurt in i sau i (veni cobori).

Intrare: conjugare
conjugare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conjugare
  • conjugarea
plural
  • conjugari
  • conjugarile
genitiv-dativ singular
  • conjugari
  • conjugarii
plural
  • conjugari
  • conjugarilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

conjugare, conjugarisubstantiv feminin

  • 1. Actziunea de a (se) conjuga shi rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Modificarea formelor unui verb dupa persoana numar timp mod shi diateza intro inshirare metodica; flexiunea verbului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Conjugarea verbului «a fi» este neregulata. DLRLC
    • 2.1. Categorie de verbe cu aceeashi terminatzie la infinitiv care se conjuga in mod asemanator. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Conjugarea a IVa. DLRLC
  • 3. figurat Unire, imbinare, impletire. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Securitatea Europei trebuie sa se bazeze nu pe opunerea tzarilor Europei occidentale tzarilor Europei rasaritene ci pe conjugarea eforturilor tuturor tzarilor europene. SCINTEIA 1953 nr. 2832. DLRLC
  • 4. biologie Forma cea mai simpla de fecundatzie care consta in unirea temporara a doua microorganisme. DEX '09 DLRLC DN
    • 4.1. botanica Unirea gametzilor in procesul de fecundare. DN
    • 4.2. botanica Unirea cromozomilor in timpul meiozei. DN
etimologie:
  • vezi conjuga DEX '09 DEX '98

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.