CONJUGÁRE s.f. 1. Totalitatea formelor flexionare ale unui verb. ♦ Fiecare dintre categoriile in care se impart verbele dupa terminatzia infinitivului. 2. (Rar) Imbinare unire. 3. (Bot.) Unirea gametzilor in procesul de fecundare. ♦ Mod de fecundatzie la infuzori prin unirea temporara a doi indivizi urmata de un schimb reciproc de substantze nucleare. ♦ Unirea cromozomilor in timpul meiozei. [<conjuga].