CONJUGÁRE s. f. (< conjugá < fr. conjuguer cf. lat. conjugare): 1. modificare a formei verbelor in raport cu categoriile gramaticale de persoana numar timp mod shi diateza. 2. categorie clasa sau grupa de verbe rezultata dintro clasificare al carei criteriu este terminatzia sau sufixul infinitivului scurt. Astfel: conjugarea I: grupa de verbe terminate la infinitivul scurt in a (canta); conjugarea a IIa: grupa de verbe terminate la infinitivul scurt in ea (tacea); conjugarea a IIIa: grupa de verbe terminate la infinitivul scurt in e (face); conjugarea a IVa: grupa de verbe terminate la infinitivul scurt in i sau i (veni cobori).