CONJUGÁRE s. f. (< conjugá < fr. conjuguer, cf. lat. conjugare): 1. modificare a formei verbelor în raport cu categoriile gramaticale de persoană, număr, timp, mod și diateză. 2. categorie, clasă sau grupă de verbe rezultată dintr-o clasificare al cărei criteriu este terminația sau sufixul infinitivului scurt. Astfel: conjugarea I: grupă de verbe terminate la infinitivul scurt în -a (cânta); conjugarea a II-a: grupă de verbe terminate la infinitivul scurt în -ea (tăcea); conjugarea a III-a: grupă de verbe terminate la infinitivul scurt în -e (face); conjugarea a IV-a: grupă de verbe terminate la infinitivul scurt în -i sau -î (veni, coborî).