CONJUGÁRE conjugari s. f. Actziunea de a (s e) conjuga shi rezultatul ei. 1. (Gram.) Modificarea formelor unui verb dupa persoana numar timp mod shi diateza intro inshirare metodica; flexiunea verbului. Conjugarea verbULui «a fi» este neregulata. ♦ Categorie de verbe cu aceeashi terminatzie la infinitiv care se conjuga in mod asemanator. Conjugarea a IVa. 2. (Biol.) Forma cea mai simpla de fecundatzie la infuzori prin unirea temporara a doi indivizi urmata de un schimb reciproc de substantze nucleare. 3. (Rar) Imbinare impletire. Securitatea Europei trebuie sa se bazeze nu pe opunerea tzarilor Europei occidentale tzarilor Europei rasaritene ci pe conjugarea eforturilor tuturor tzarilor europene. SCINTEIA 1953 nr. 2832.