VARIÁTZIE variatzii s. f. 1. Schimbare transformare; stare a unui lucru care se prezinta sub diferite forme in mod variat; trecere de la o forma la alta; aspect variabil schimbator. ◊ (Mat.) Variatzia unei functzii = diferentza dintre valorile unei functzii in doua puncte ale ei. ♦ Diversitate felurime. ◊ (Mat.) Calculul variatziilor = calcul intrebuintzat in analiza infinitezimala (prin care se rezolva anumite probleme a caror solutzie nu se poate obtzine prin calcul diferentzial). ♦ Spec. (Biol.) Schimbare a unei insushiri morfologice fiziologice biochimice etc. a organismului animal shi vegetal. 2. (In forma variatziune) Modificare a unei teme muzicale sub raportul melodiei al ritmului al masurii al armoniei al tonalitatzii etc. ♦ Dans solistic clasic variat shi de virtuozitate. [Pr.: ria. Var.: variatziúne s. f.] Din fr. variation lat. variatio onis.

variatzie sf [At: PLESHOIANU T. I 47/21 / P: ~ria~ / V: ~tziune (inv) ~tzione sf variatzion (Pl: ~uri ~oane) sn ~iaciune (ivr) ~iaciune sf / Pl: ~i / E: fr variation lat variatio onis] 1 Trecere succesiva sau alternativa de la o stare la alta de la un aspect la altul etc. 2 Modificare (repetata) a valorii (unei marimi sau a unei cantitatzi). 3 (Is) Metoda ~tziilor concomitente Metoda inductiva conform careia cauza sau una dintre conditziile necesare ale unui fenomen care prezinta transformari sau fluctuatzii rezida in transformarile sau fluctuatziile corespunzatoare ale unui alt fenomen. 4 Oscilatzie a unui aparat de masura care indica valori fluctuante. 5 (Rar; shis ~tzia compasului) Declinatzie magnetica. 6 (Is) Calculul ~tziilor sau (inv) calculul de ~tziuni Parte a analizei matematice care se ocupa cu determinarea valorilor maxime sau minime ale functziilor exprimate prin integrale. 7 (Mat; shis ~tzia unei functzii) Comportare a valorilor functziei atunci cand variabila independenta parcurge domeniul de definitzie al functziei. 8 Schimbare (a unei ocupatzii a unei situatzii a unor circumstantze etc.). 9 Multiplicare a ipostazelor a formelor de manifestare in cadrul aceluiashi fenomen Si: diversificare (1) variere (2). 10 Varietate (1). 11 (If ~tziune; mpl) Modificare melodica ritmica armonica etc. a unei teme¹ a unui motiv muzical cu mentzinerea elementelor caracteristice fundamentale. 12 Piesa muzicala realizata prin variatziuni (11) succesive. 13 Dans solistic clasic variat shi de virtuozitate. 14 (Blg) Schimbare a unei insushiri morfologice fiziologice biochimice etc. care diferentziaza individual organismele vii. 15 Schimbare a nivelului unei variabile statistice de la un element la altul in cadrul unei colectivitatzi sub influentza factorilor esentziali shi intamplatori.

variatzie s.f. 1 Trecere succesiva sau alternativa de la o stare la alta de la un aspect la altul etc.; schimbare transformare; stare a unui lucru care prezinta (multe) schimbari. Importante variatzii climatologice. ♦ Diversitate felurime. O mare variatzie de oferte editoriale. 2 (biol.) Aparitzie a unui caracter nou morfologic fiziologic biochimic etc. la unul sau mai multzi indivizi ai unei specii animale sau vegetale. 3 (mat.; shi variatzia unei functzii) Diferentza dintre valorile unei functzii in doua puncte ale ei (in succesiunea stabilita de domeniul de definitzie). ◊ Calculul variatziilor = calcul intrebuintzat in analiza infinitezimala (prin care se rezolva anumite probleme a caror solutzie nu se poate obtzine prin calculul diferentzial). 4 (statist.) Schimbare a nivelului unei variabile statistice de la un element la altul in cadrul unei colectivitatzi sub influentza factorilor esentziali sau intimplatori. 5 (muz.; informa „variatziune”) Modificare melodica ritmica armonica etc. a unei teme muzicale cu mentzinerea elementelor caracteristice fundamentale. ♦ Piesa muzicala realizata prin asemenea modificari succesive. ◊ Tema cu variatziuni v. tema. 6 (Numele unui) dans solistic clasic variat shi de virtuozitate. • sil. ria. pl. i. g.d. iei. shi variatziune s.f. /<fr. variation lat. variatĭoonis it. variazione.

VARIÁTZIE variatzii s. f. 1. Schimbare transformare; stare a unui lucru care se prezinta sub diferite forme in mod variat; trecere de la o forma la alta; aspect variabil schimbator. ◊ (Mat.) Variatzia unei functzii = diferentza dintre valorile unei functzii in doua puncte ale ei. ♦ Diversitate felurime. ◊ (Mat.) Calculul variatziilor = calcul intrebuintzat in analiza infinitezimala (prin care se rezolva anumite probleme a caror solutzie nu se poate obtzine prin calcul diferentzial). ♦ Spec. (Biol.) Schimbare a unei insushiri morfologice fiziologice biochimice etc. a organismului animal shi vegetal. 2. (In forma variatziune) Modificare a unei teme muzicale sub raportul melodiei al ritmului al masurii al armoniei al tonalitatzii etc. ♦ Dans solistic clasic variat shi de virtuozitate. [Pr.: ria. Var.: variatziune s. f.] Din fr. variation lat. variatio onis.

VARIÁTZIE variatzii s. f. (SHi in forma variatziune) Faptul k un lucru se poate prezenta sub aspecte diferite (k urmare a unor imprejurari diferite); trecere de la un aspect la altul; infatzishare deosebita sub care se poate prezenta unul shi acelashi lucru. Variatzie de temperatura. ▭ Aspectele shi variatziile ei (= ale naturii) trebuie sa fie pentru noi tot asha de interesante k shi manifestarile pasiunilor omeneshti. SADOVEANU E. 174. De jur imprejur pe variatzia infinita a imensei perspective se risipeau umbrele norilor. GALACTION O. I 346. ♦ Diversitate felurime. Nu puteam sa admir destul variatzia de culori shi de nuantze. GALACTION O. I 93. ◊ (Mat.) Calculul variatziilor = calculul intrebuintzat in analiza infinitezimala (prin care se rezolva anumite probleme a caror solutzie nu se poate obtzine prin calculul diferentzial). 2. (Muz.; numai in forma variatziune mai ales la pl.) Modificare a unei teme muzicale sub raportul ritmului masurii armoniei tonalitatzii etc. pastrinduse in mod obligator legatura cu tema principala. «Carnavalul de Venetzia» cu variatziuni! CARAGIALE O. I 377. Varianta: variatziúne s. f.

VARIÁTZIE s.f. 1. Schimbare; stare a unui lucru care prezinta (multe) schimbari. ♦ Diversitate felurime. ♦ (Biol.) Schimbare a unei insushiri morfologice fiziologice biochimice etc. a organismului animal shi vegetal. 2. (La pl.; shi in forma variatziuni) Piesa muzicala compusa pe o tema sau pe un motiv dat caruia i se adauga diferite ornamentatzii. ♦ Dans solistic clasic variat shi de virtuozitate. 3. (Mat.) Variatzia unei functzii = diferentza dintre valorile functziei in doua puncte. 4. (Statist.) Schimbare a nivelului unei variabile statistice de la un element la altul in cadrul unei colectivitatzi sub influentza anumitor factori. [Gen. iei var. variatziune s.f. / cf. fr. variation lat. variatio].

VARIÁTZIE s. f. 1. schimbare transformare; stare a unui lucru care prezinta schimbari. ◊ diversitate felurime. 2. (biol.) aparitzie a unui caracter nou la unul sau mai multzi indivizi ai unei specii. 3. (mat.) ~ unei functzii = diferentza dintre valorile functziei in doua puncte; calculul ~ ilor = capitol al analizei functzionale care studiaza proprietatzile variatziilor de functzii. 4. schimbare a nivelului unei variabile statistice de la un element la altul in cadrul unei colectivitatzi. (< fr. variation lat. variatio)

VARIÁTZIE ~i f. 1) Trecere de la o stare (sau forma valoare) la alta. 2) Diferentza dintre doua stari (sau forme valori) succesive; modificare; schimbare; transformare. ~a temperaturii. ~ a intensitatzii. 3) muz. Modificare a unei teme prin intermediul anumitelor procedee. 4) Compozitzie muzicala constand dintro tema shi din modificarile de ritm ale acesteia. 5) mat. Modificare a valorii unei marimi sau functzii. [G.D. variatziei; Sil. riatzie] /<fr. variation lat. variatio ~onis

variatziune sf vz variatzie

VARIATZIÚNE s.f. v. variatzie.

VARIATZIÚNE s. f. (muz.) tehnica de modificare melodica ritmica armonica etc. a unui motiv a unei teme etc. ◊ dans solistic clasic variat shi de virtuozitate. (< fr. variation)

variatzi(un)e f. 1. schimbare; 2. ornamente adaose la un motiv muzical.

*variatziúne f. (lat. variátio ónis). Schimbare trecere de la o forma la alta: in Romania is marĭ variatziunĭ de temperatura. Pl. Muz. Ornamente aplicate uneĭ melodiĭ fara sa te departezĭ de elementele temeĭ principale. SHi átzie (rus. cariĭáciĭa).

variátzie (modificare diversificare) (riatzie) s. f. art. variátzia (tzia) g.d. art. variátziei; pl. variátzii art. variátziile (tzii)

variátzie s. f. (sil. riatzie) art. variátzia (sil. tzia) g.d. art. variátziei; pl. variátzii art. variátziile (sil. tzii)

variatzie

variatziúne (piesa muzicala) (ria) s. f. g.d. art. variatziúnii; pl. variatziúni

variatziúne s. f. pl. variatziúni

VARIÁTZIE s. 1. modificare schimbare. (~ temperaturii.) 2. v. diversitate.

VARIATZIE s. 1. modificare schimbare. (~ temperaturii.) 2. diversitate felurime multiplicitate multilateralitate pluralitate varietate. (O mare ~ de aspecte.)

Variatzie ≠ constantza uniformitate

variatzie (fr. variation; germ. Variation; engl. variation; it. variazione) 1. Procesul alternarii unei unitatzi a discursului muzical (motiv* fraza* perioada* structura armonica tema* sectziune etc.) in conditziile conservarii relative a identitatzii aceleia. Alterarea variatzionala survine in urma efectuarii unei sau unor operatzii asupra unitatzii supuse v. operatzii care afecteaza a) substantza insashi sau b) relatziile de pozitzie (contextuale) care acestea le contracteaza cu alte unitatzi ale discursului. Operatziile (modalitatzile sau procedeele) variatzionale substantziale sunt: deformarea intervalica shi ritmica tronsonarea amplificarea inversarea* recurentarea (sau recurentza*) recurentza inversarii augmentarea* diminuarea* etc.; ele pot fi reduse in ultima instantza la trei operatzii elementare: suprimarea adjonctzia shi substitutzia unor valori (I 3) intonatzionale ritmice dinamice shi timbrale prin alte valori. Operatziile (modalitatzile sau procedeele) variatzionale contextuale sunt repetarea shi secventzarea (II 2); v. shi progresie. 2. Unitate a discursului muzical care constituie o rezultanta a procesului variatzional [v. shi varianta (I 1)]. 3. (la pl.) Genul (I 2) temei cu variatziuni (ex. Variatziuni pe o tema de Diabelli de Beethoven Variatziuni pe o tema de Mozart de Reger). V. tema. 4. Sectziune a ciclului variatzional (sau a temei cu variatziuni).