diversitate sf [At: VĂCĂRESCUL, ap. ROSETTI – CAZACU, I. L. R. I, 430 / V: (înv) ~sitá / Pl: ~tăți / E: fr diversité, it diversita, lat diversitas, -atis] 1 Varietate. Deosebire. 3 (Îvr) Adversitate.

DIVERSITÁTE, diversități, s. f. Varietate, felurime. Impresia de vară o dă Coșbuc... prin cîteva trăsături, alese cu un superior simț artistic din diversitatea aspectelor naturii. IBRĂILEANU, S. 137. Tablourile lui Loghi sînt de o diversitate neobișnuită. ANGHEL, PR. 168. (Învechit) Neînțelegere, adversitate, dușmănie. Fiecare e dator a-și deschide ochii și a vedea bine de unde provin aceste intrigi și diversități fatale. GHICA, A. 770.

DIVERSITÁTE, diversități, s. f. Varietate, felurime. ♦ (Înv.) Neînțelegere, adversitate, dușmănie. – Fr. diversité (lat. lit. diversitas, -atis).

DIVERSITÁTE s.f. Felurime, varietate. [Cf. fr. diversité].

DIVERSITÁTE s. f. varietate, felurime. (< fr. diversité, lat. diversitas)

DIVERSITÁTE ~ăți f. Caracter divers; varietate. ~atea gusturilor. [Art. diversitatea; G.-D. diversității] /<fr. diversité, lat. diversitas, ~atis

diversitate f. starea lucrului divers.

* diversitáte f. (lat. divérsitas, -átis). Varietate, diferență: diversitate de ocupațiunĭ, de religiunĭ.

!diversitate s. f., g.-d. art. diversității; pl. diversități

diversitáte s. f., g.-d. art. diversitắții

diversitáte s. f., g.-d. art. diversității; pl. diversități

diversitate, -tăți.

DIVERSITÁTE s. felurime, multiplicitate, multilateralitate, pluralitate, variație, varietate. (O ~ de aspecte.)

DIVERSITATE s. felurime, multiplicitate, multilateralitate, pluralitate, variație, varietate. (O ~ de aspecte.)

Diversitate ≠ identitate, unitate, unicitate

DIVERSITATE. Subst. Diversitate, varietate, variabilitate, variație, diversificare, felurime; deosebire, osebire (înv. și pop.), diferență, diferențiere, nepotrivire, inegalitate; contrast, contrastare. Eterogenitate, eteromorfie, polimorfism, polifonie; polilingvism; eclectism. Amestec, amestecătură, adunătură, combinație, conglomerat (fig.), amalgam (fig.), conglomerație, talmeș-balmeș (fapt.); amestec de culori, pestrițătură (rar), pestriciune (reg.); caleidoscop (fig.). Varia, miscelaneu (livr.). Etero- (eterodoxie; eterofonie etc.). Hetero- (heterociclu; heterofilie; heterogamie etc.). Adj. Diversificat, divers, neuniform, diferit, variat, variu (înv.), variabil, felurit, în mai multe feluri, multiform, poliform; eterogen, eteromorf, polimorf, heteroclit; pestriț, pestricior (dim., pop.), pestricat (înv.), pestrițat (rar), împestrițat; caleidoscopic (fig.); polifonic; eclectic. Schimbător, variabil. Deosebit, altfel de, de alt soi; contrastant, distonant, divergent. Etero- (eterodox; eterofon; eterogen; eteromorf). Hetero- (heteroclit; heterogam; heteromorf etc.). Vb. A fi neuniform, a nu fi la fel, a diferi, a fi felurit, a se feluri (înv.), a se deosebi, a se osebi (înv. și pop.), a se diferenția, a se diversifica, a se distinge, a nu semăna, a nu avea asemănare, a nu se potrivi, a nu coincide; a contrasta, a se opune. A diversifica, a varia, a schimba, a diferenția; a amesteca, a face un amestec, a combina, a îmbina, a amalgama (fig.), a împestrița, a face pestriț, a pestrița (rar). Adv. Altcum, altcumva, altfel, în alt chip, în alt mod; în felurimi (înv.), pe felurimi (neobișnuit), în diferite feluri, felurit. V. amestec, deosebire, instabilitate, opoziție, originalitate, pestrițătură, specifíc.

VARIATIO (VARIETAS) DELECTAT (lat.) diversitatea desfătă – Fedru, „Fabulae”, II, 10.