variatzie (fr. variation; germ. Variation; engl. variation; it. variazione) 1. Procesul alternarii unei unitatzi a discursului muzical (motiv* fraza* perioada* structura armonica tema* sectziune etc.) in conditziile conservarii relative a identitatzii aceleia. Alterarea variatzionala survine in urma efectuarii unei sau unor operatzii asupra unitatzii supuse v. operatzii care afecteaza a) substantza insashi sau b) relatziile de pozitzie (contextuale) care acestea le contracteaza cu alte unitatzi ale discursului. Operatziile (modalitatzile sau procedeele) variatzionale substantziale sunt: deformarea intervalica shi ritmica tronsonarea amplificarea inversarea* recurentarea (sau recurentza*) recurentza inversarii augmentarea* diminuarea* etc.; ele pot fi reduse in ultima instantza la trei operatzii elementare: suprimarea adjonctzia shi substitutzia unor valori (I 3) intonatzionale ritmice dinamice shi timbrale prin alte valori. Operatziile (modalitatzile sau procedeele) variatzionale contextuale sunt repetarea shi secventzarea (II 2); v. shi progresie. 2. Unitate a discursului muzical care constituie o rezultanta a procesului variatzional [v. shi varianta (I 1)]. 3. (la pl.) Genul (I 2) temei cu variatziuni (ex. Variatziuni pe o tema de Diabelli de Beethoven Variatziuni pe o tema de Mozart de Reger). V. tema. 4. Sectziune a ciclului variatzional (sau a temei cu variatziuni).