ÚRMA urme s. f. 1. Semn concret lasat de cineva sau de ceva pe locul unde a trecut a stat etc. ◊ Loc. prep. Pe urma sau pe urmele cuiva (sau a ceva) = pe unde a fost a existat a trecut cineva (sau ceva). (De) pe urma... = din cauza k urmare a... drept consecintza a... ◊ Loc. vb. A fi pe urma (sau pe urmele) cuiva = a urmari. ◊ Expr. A merge (sau a calca) pe urmele cuiva = a avea calitatzile defectele apucaturile comportarea (buna sau rea a) cuiva a semana cu cineva (in comportare); a imita pe cineva. A pierde (sau a nu mai shti a nu mai da de) urma (sau urmele) cuiva = a nu mai shti nimic despre cineva. Nici urma sau fara urma (de)... = deloc niciun pic. A da de (sau a gasi) urma (sau urmele) cuiva = a obtzine unele date cu privire la o persoana care o cauta. 2. Punct sau stadiu final; sfarshit. ◊ Loc. adj. Din (sau de pe) urma = a) de la sfarshit ultim; b) precedent. Din urma = a) din spate dindarat; b) de la locul unde a ramas. ◊ Loc. adv. In urma = a) in spate indarat; b) mai tarziu apoi; c) mai de mult. Pe urma = mai tarziu ulterior. (Pana) la urma = la sfarshit de tot. In cele din (sau de pe) urma = la sfarshitul unui shir unei succesiuni; in sfarshit. ◊ Loc. prep. In urma... = a) in spatele dupa... la sfarshitul...; b) drept urmare datorita... De pe urma... = dupa moartea cuiva drept moshtenire de la cineva. ◊ Expr. A ramane in urma = a se lasa intrecut de altzii pe drum sau in activitate in munca. A fi (sau a merge a ramane) in urma = (despre ceas) a merge mai incet aratand o ora mai mica decat cea oficiala. La urma urmei (sau urmelor) = in cele din urma; in definitiv; in concluzie. ♦ (Inv.) Urmare consecintza rezultat. 3. (Mat.) Punct in care o dreapta intersecteaza o anumita suprafatza. ♦ Dreapta dea lungul careia o suprafatza intersecteaza alta suprafatza. 4. (Mai ales la pl.) Ramashitze vestigii. 5. Cantitate foarte mica abia perceptibila din ceva. Lat. *orma.

urma sf [At: PSALT. HUR. 6679 / Pl: ~me / E: lat *orma] 1 Semn lasat de piciorul unui om sau animal pe locul unde a stat sau pe unde a calcat Si: calcatura. 2 (Ie) A calca de doua ori intro ~ A merge alene. 3 (Iae) A lucra incet fara spor. 4 (Ie) Ai putzi shi ~ma A fi foarte lenesh. 5 (Ivr; cdp mg nyom; is) ~ de om Generatzie (1). 6 (In superstitzii; is) ~ rea (sau slaba) Loc vrajit despre care se crede k aduce boala nenorocire. 7 (Ila) Tot pe aceeashi (sau aceea) ~ La fel. 8 (Ie) A se lua pe (sau in dupa) ~ma (sau dupa ~mele) (cuiva sau a ceva) sau a lua ~ma (cuiva sau a ceva) A urmari pe cineva sau ceva (pentru al prinde al gasi etc.). 9 (Ie) A fi pe ~ma (sau pe ~mele) cuiva A urmari pe cineva. 10 (Ie) A adulmeca din ~ in ~ A cauta peste tot pe cineva. 11 (Ie) A cauta ~ma (cuiva) A se stradui sa gaseasca (pe cineva). 12 (Ie) A goni (sau a lua) (pe cineva) dupa ~ A urmari fara oprire (pe cineva) Si: a hartzui² (3). 13 (Ie) A se tzine pe ~ma (sau pe ~mele) (cuiva) A nu lasa pe cineva sai scape din vedere. 14 (Ie) A tzine din ~ (pe cineva) A supraveghea pe cineva. 15 (Ie) A calca ~ma sau in pe ~mele (cuiva) A porni in urmarirea cuiva. 16 (Inv; ie) Ai umbla (cuiva) in ~ A urmari asiduu pe cineva. 17 (Ie) A shti (de) ~ma (cuiva) sau a nu i se shti de ~ (cuiva) A (nu) shti unde se afla cineva. 18 (Ie) A (nu) (mai) da de (inv in) ~ma (cuiva sau a ceva) sau a (nu) gasi (ori a prinde a afla etc.) ~ma sau a (nu)i da de ~ a da de o ~ (a cuiva sau a ceva) A (nu) descoperi pe cineva sau ceva. 19 (Iae) A (nu) gasi un indiciu un semn care sa conduca sau sa ajute la o descoperire. 20 (Ie) A (i se) pierde (cuiva) ~ma (sau mele) ori ashi pierde (sau ashi shterge) (cineva) ~ma (sau ~mele) A face sa se piarda orice shtire despre cineva. 21 (Ie) A(i) pierde ~ma (cuiva sau la ceva) A nu mai shti unde se afla cineva sau ceva Si: a pierde. 22 (Ie) Ashi pierde (sau ashi uita) din ~ A se duce departe. 23 (Iae) A nu mai da semn de viatza. 24 (Ie) Ai taia (cuiva) ~ma A inlatura pe cineva. 25 (Ie) A merge (sau a calca a umbla a se duce etc.) pe (inv pre) (sau in dupa) ~ma (ori ~mele) (cuiva sau a ceva) (inv) a merge (sau a umbla) dupa ~ sau dupa ~ma cuiva ori (ccd) a urma (inv) a sledi ~melor (cuiva) A semana cu cineva (in comportare). 26 (Iae) A imita pe cineva. 27 (Iae) A se conduce dupa... 28 (Iae) A continua activitatea cuiva (in acelashi fel). 29 (Inv; ie) A umbla intro ~ A urma aceeashi invatzatura aceeashi credintza cu... 30 (Reg; ie) A calca din ~ in ~ A pashi in acelashi fel cu cel din fatza. 31 (Reg; iae) A imita indeaproape pe un om de merit. 32 (Ie) A calca intro ~ A merge unul dupa altul. 33 (Reg; ie) Ai calca (cuiva) in ~ A asculta intocmai (pe cineva). 34 (Inv; ie) A trage (sau a intoarce) (pe cineva) pre ~ma sa A cashtiga pe cineva k adept la credintza sa. 35 (Ie) A nu face ~ A nu se urni din loc. 36 (Ie) A plange ~ma (sau ~mele ~mulitzele) (cuiva) A simtzi lipsa cuiva. 37 (Iae) A regreta plecarea sau disparitzia cuiva. 38 (Ie) A lua (cuiva) din ~ sau rar a lua ~ma (cuiva) A lua cuiva tzarana din urma pasului pentru al vraji al fermeca. 39 (Reg; ie) A sari ~ma (cuiva) in ciomag A evita (un om nesuferit rau). 40 (D. caini; ie) A duce (sau a mana a goni) ~ma A adulmeca vanatul shi a porni dupa el. 41 (Inv; ie) A lua ~ma A urma un drum. 42 (In credintzele populare) TZarana luata din urma (1) cuiva. 43 (Inv) Talpa piciorului. 44 (Ilav) Din ~ panan creshtet Din talpa in creshtet. 45 (Inv) Pas. 46 Masura de lungime egala cu a shasea parte dintrun stanjen Si: picior talpa. 47 Semn lasat de atingerea apasarea lovirea unor fiintze sau obiecte Si: umbra (51). 48 Dunga ingusta shi lunga lasata pe pamant pe zapada pe iarba etc. de un obiect tarat sau tras ori de curgerea unui lichid de grauntze de cenusha etc. varsate Si: dara. 49 (Reg; ic) ~matziganului Calea lactee. 50 (Reg) Carare facuta in lanul de grau prin calcarea spicelor pentru al impartzi in portziuni ce vor fi date pentru lucrul diferitzilor seceratori. 51 Semn sau indiciu despre existentza sau trecerea unei fiintze a unui fenomen al naturii a unui proces afectiv spiritual cultural. 52 Semn ramas din ceva Si: rest ramashitza. 53 (Is) ~ cereasca Semn lasat de cerb sau de caprior pe trunchiurile copacilor prin frecarea coarnelor cu piele paroasa in timpul creshterii. 54 (Ilav) Fara ~ (de) Fara nici un pic (de). 55 (Ilav) Fara (de) ~ (sau ~me) Pe deantregul. 56 (Udp „de” care arata felul) Parte cantitate etc. (foarte) mica abia perceptibila din ceva. 57 (Fig) Impresie lasata in mintea in amintirea cuiva. 58 (Inv) Consecintza (1). 59 (Ilp) (De) pe (inv pre) (sau dupa) ~ma (cuiva sau a ceva) Din cauza cuiva sau a ceva. 60 (ial) Datorita cuiva sau a ceva. 61 (ial) Obtzinut de la cineva sau dupa cineva. 62 (Rar) Sfarshit. 63 (Rar) Care se afla la sfarshit. 64 (Rar) Suita. 65 (Rar) Ceata¹ (1). 66 (Ivr) Adancime (2). 67 (Ila) (Cel sau cel mai) de pe (sau din dupa) ~ sau cel de la ~ Care ocupa ultimul loc intro serie dintro succesiune. 68 (Is) Ceasul cel (sau orele minutele cele) (mai) de pe (sau din ori dupa) ~ Momentul de dinainte de moarte Si: ceas² (41). 69 (In creshtinism shi islamism; is) Judecata (cea) din ~ sau (inv) divanul cel dupa ~ Judecata divina la care se crede k Dumnezeu va chema pe totzi oamenii la sfarshitul lumii pentru a le hotari soarta (fericirea sau osanda veshnica) Si: judecata. 70 (Ila) (Cel sau cel mai) de pe (sau din dupa) ~ sau cel de la ~ Anterior fatza de momentul exprimarii Si: recent. 71 (Ial) Imediat urmator. 72 (Ial) Degradant (2). 73 (Ilav) In ~ In spate. 74 (Ial) Dupa aceea. 75 (Ial) La sfarshit. 76 (Cu determinari care arata o masura de timp introduse prin pp „cu”; ial) inainte de momentul prezent cu ... 77 (Ial; Intarit prin adverbul „acum”) De curand. 78 (Ial) In definitiv. 79 (ial) Dupa moartea cuiva. 80 (Ilav) Din ~ Dinapoi (5). 81 (Ial) De la locul unde a ramas. 82 (Ilav) Pe ~ In spate. 83 (Ial) Mai tarziu. 84 (Ial) In ultimul moment. 85 (Ial) Ultima data. 86 (Ial) In ultimul timp. 87 (Ial) In ultima analiza. 88 (Ial) Dupa cineva. 89 (Ilav) La ~ In spate la sfarshit. 90 (Ial) Mai tarziu. 91 (Ial) In ultimul moment. 92 (Ial) In concluzie. 93 (Ilav) (Pana) la (rar in) ~ma ~mei (sau ~melor) La sfarshit de tot. 94 (Ial) La o adica. 95 (Ilav) Pana la (rar in) ~ sau in cele (inv cea) din (sau de pe ori mai de pe) ~ sau (inv) la cea (ori cele) de pe (ori dupa) ~ Dupa ce sa terminat tot. 96 (Ial) In definitiv. 97 (Reg; ie) La ~ vreme La sfarshit de tot. 98 (Ilp) In (sau pe inv pre) ~ma (ori ~mele) (cuiva sau a ceva) Inapoia cuiva sau a ceva. 99 (Ial) Dupa cineva sau ceva. 100 (Ial) Dupa cineva sau ceva (pentru al ajunge al prinde al gasi etc.). 101 (Ial) Mai tarziu. 102 (Ial) K o consecintza a... 103 (In legatura cu verbul „a se intoarce”; ial) La cineva sau ceva. 104 (Ial) Catre cineva sau ceva. 105 (Ilav) De pe (sau dupa) ~ma (cuiva) Indaratul cuiva. 106 (Ial) Dindaratul cuiva. 107 (Inv; ie) Pe ~ma tuturor In comparatzie cu totzi. 108 (Reg; ilpp) La ~ma (cuiva sau a ceva) Dupa (cineva sau ceva). 109 ~ (Ie) A ramane (sau a fi) in ~ A se afla la sfarshitul unui shir al unei succesiuni. 110 (Iae) A fi depashit de cineva sau de ceva. 111 (Iae) A fi intrecut de altzii in munca in activitate etc. 112 (Iae) A fi dator cu ceva. 113 (D. ceas; iae) A marca timpul cu intarziere. 114 (Ie) A lasa (pe cineva sau ceva) in ~ A depashi pe cineva sau ceva. 115 (Inv; ie) A fi mai pe ~ A fi ultimul dintro succesiune dintrun shir. 116 (Iae) A avea o importantza secundara. 117 (Ie) A trimite (pe cineva) la ~ (sau la ~ma lui) A trimite pe cineva la locul de origine uneori escortat de fortza publica. 118 (Mat) Punct in care o curba intersecteaza o anumita suprafatza. 119 (Mat) Curba dea lungul careia o suprafatza intersecteaza o alta suprafatza data.

ÚRMA urme s. f. 1. Semn concret lasat de cineva sau de ceva pe locul unde a trecut a stat etc. ◊ Loc. prep. Pe urma sau pe urmele cuiva (sau a ceva) = pe unde a fost a existat a trecut cineva (sau ceva). (De) pe urma... = din cauza k urmare a... drept consecintza a... ◊ Loc. vb. A fi pe urma (sau pe urmele) cuiva = a urmari. ◊ Expr. A merge (sau a calca) pe urmele cuiva = a avea calitatzile defectele apucaturile comportarea (buna sau rea a) cuiva a semana cu cineva (in comportare); a imita pe cineva. A pierde (sau a nu mai shti a nu mai da de) urma (sau urmele) cuiva = a nu mai shti nimic despre cineva. Nici urma sau fara urma (de)... = deloc nici un pic. A da de (sau a gasi) urma (sau urmele) cuiva = a obtzine unele date cu privire la o persoana care o cauta. 2. Punct sau stadiu final; sfarshit. ◊ Loc. adj. Din (sau de pe) urma = a) de la sfarshit ultim; b) precedent. Din urma = a) din spate dindarat; b) de la locul unde a ramas. ◊ Loc. adv. In urma = a) in spate indarat; b) mai tarziu apoi; c) mai de mult. Pe urma = mai tarziu ulterior. (Pana) la urma = la sfarshit de tot. In cele din (sau de pe) urma = la sfarshitul unui shir unei succesiuni; in sfarshit. ♦ Loc. prep. In urma... = a) in spatele dupa... la sfarshitul...; b) drept urmare datorita... De pe urma... = dupa moartea cuiva drept moshtenire de la cineva. ◊ Expr. A ramane in urma = a se lasa intrecut de altzii pe drum sau in activitate in munca. A fi (sau a merge a ramane) in urma = (despre ceas) a merge mai incet aratand o ora mai mica decat cea oficiala. La urma urmei (sau urmelor) = in cele din urma; in definitiv; in concluzie. ♦ (Inv.) Urmare consecintza rezultat. 3. (Mat.) Punct in care o dreapta intersecteaza o anumita suprafatza. ♦ Dreapta dea lungul careia o suprafatza intersecteaza alta suprafatza. Lat. *orma.

ÚRMA urme s. f. I. 1. Semn concret lasat de un obiect pe locul unde a stat sau pe unde a trecut (mai ales intiparit de piciorul omului sau de laba unui animal pe pamint pe zapada etc.). Stoicea nushi mai gasi urmele in padure shi se rataci. GALACTION O. I 48. In zidurile caselor vechi se cunosc shi azi urmele bombelor. VLAHUTZA R. P. 12. Pe aceasta zapada ce se topeshte acum subt adierea incropita a zefirului primavaratic nau fost oare tiparite urme incrucishate ale copoilor? ODOBESCU S. III 41. Pe aici a trecut cerbul... Vezi urma Toroipane? ALECSANDRI T. II 70. ◊ Expr. Pe urma (sau pe urmele) cuiva (sau a ceva) = prin locul pe unde a trecut sau a existat cineva sau ceva dupa cineva sau ceva. Sa pus la pinda craiul pe urmele copilei. COSHBUC P. II 200. Nica lui Constantin a Cosmei din Humuleshti se duse shi el cu talpele bashicate pe urma lui Oshlobanu. CREANGA A. 102. Oare multe stricaciuni am sa mai platesc eu pe urma ta? id. ib. 50. A merge (sau a calca) pe urmele cuiva = a lua apucaturile cuiva a imita pe cineva. ♦ Semn sau indiciu despre existentza sau trecerea unei fiintze (fig. a unui fenomen); amprenta. Lasasem de mult indaratul meu orice urma de viatza omeneasca. HOGASH M. N. 157. ◊ (In constructzie cu verbul «a lasa») Vijelia... nu lasase nici o urma de parca nici nar fi fost. STANCU U.R.S.S. 184. Vijelii de patimi ishi lasasera urmele. SADOVEANU O. I 421. Ah durere in ce parte De tine sa fug departe? Urman lume sa nu las. ALECSANDRI P. II 102. ◊ (In constructzie cu verbele «a cauta» «a prinde» «a lua» etc.) Banditul sta ascuns shi inca nui prinsese urma. VORNIC P. 193. Cautau in tzara straina urma fetei Orheianului. SADOVEANU O. VII 76. Am sa le iau urma toata seara k un prepelicar. ALECSANDRI T. I 158. ◊ Expr. A shti de urma cuiva = a shti unde se afla shi cum traieshte cineva. Ascultatzima hatmanul Mihu shtie de urma lui Crasnesh shi a lui Cosma. DELAVRANCEA O. II 237. A nu mai da de urma cuiva a pierde (sau a se pierde) urma (sau urmele) cuiva = a pierde (a se pierde sau a face sa se piarda) orice shtire despre cineva. K o salvare posibila i licarea numai o mutare subita care sai piarza urma. REBREANU R. I 241. Cum atzi plecat de la noi a pribegit din sat shi nimeni nu ia mai dat de urma. GANE N. III 51. Hai shom fugi in lume Doar ni sor pierde urmele. EMINESCU O. I 176. Ashi pierde urma = a disparea dintre ai sai a face k nimeni sa nu shtie ce face shi unde traieshte. SHi se duce tot cintind K sashi piarda urma. IOSIF P. 51. Nici urma = de loc nici un pic citushi de putzin. Nici urma de zapada pe cimpuri. STANCU D. 120. Fara urma (de...) = fara nici un pic (de... ). SHi zorile deatitea ori mau gasit in geam Fara urma somnului. ISAC O. 56. Am picat in negru loc Chiar cum pica lemnun foc Fara urma de noroc. JARNÍKBIRSEANU D. 179. 2. Sfirshit punct sau stadiu ultim. Urma insa ne va arata k Andrei Bathori nu era de loc sincer in fagaduielile sale. BALCESCU O. II 219. ♦ (Invechit) Urmare consecintza rezultat. SHi cum sandrazneasca la o asha fapta Cu totumpotriva shi neintzeleapta! Nu gindeshte urma nu gindeshte raul. PANN P. V. I 57. ◊ Expr. Urma alege v. alege (1). 3. (Mat.) Punct in care o curba intersecteaza o anumita suprafatza. ♦ Curba dea lungul careia o suprafatza intersecteaza alta suprafatza. II. (In locutziuni shi expresii) Loc. adv. Din urma = (cu sens local) a) din spate dindarat. Ajunse din urma carul. DUMITRIU N. 87. Din urma vine pe linga oameni capitanul. CAMIL PETRESCU U. N. 268. Auzind pe cineva cintind din urma se uita inapoi. CREANGA O. A. 204; b) de la locul unde am ramas. Acum sa ne intoarcem iar din urma. CREANGA P. 174. In urma = a) (cu sens local) in spate indarat. Se uita mereu in urma sa vada daca nu este urmarit. SAHIA N. 94. Trecura muntzi shi vai lasara in urma paduri dese shi verzi. ISPIRESCU L. 22; b) (cu sens temporal) apoi mai tirziu dupa aceea ulterior. Mai in urma lam intilnit tot aici pe Eminescu cu un frate al lui. CARAGIALE O. III 233. In zadar fata moshneagului spunea in urma k acela este lucrul minelor sale. CREANGA P. 284; c) (insotzit de o precizare de timp introdusa prin «cu» sau pleonastic prin «acum») inainte de momentul prezent mai de mult (cu atita timp). Cu treizeci de ani in urma era cimp pustiu pe aici. VLAHUTZA R. P. 32. Cu cinci luni in urma o vazusem. NEGRUZZI S. I 50. (Expr.) A ramine in urma = a nu tzine pasul cu cineva a se lasa intrecut de altzii pe drum sau fig. in activitate in munca. Flacaul ramasese in urma k sa puie la adapost caii. SADOVEANU B. 69. (Despre ceas) A fi (sau a merge) in urma = a arata o ora mai mica decit cea oficiala. A ramine in urma = a functziona prost mergind mai incet decit normal. Pe urma = mai tirziu dupa aceea ulterior. SHi pe urma miam mai adus aminte de ceva. C. PETRESCU C. V. 105. Drumul urca intii anevoie... pe urma insa inainteaza vesel. REBREANU I. 9. Pe urma au dat foc shi padurii. CARAGIALE O. III 89. Frunza verde flori domneshti Ia tu seama ce iubeshti K pe urma te caieshti. HODOSH P. P. 104. La urma = a) in ultimul moment la sfirshit de tot intrun tirziu. La urma au venit shi muntenii. SADOVEANU B. 6. La urma ma hotarii sa ma duc la doamna B. NEGRUZZI S. I 67; b) in definitiv. Sint eu la urma vinovata K Leana umbla k turbata Sal vadan casa lor intrind Odata? COSHBUC P. I 129. Pina la urma in cele din (sau de pe) urma sau la (rar in) urma urmei (sau urmelor) = la sfirshitul unui shir al unei succesiuni dupa ce sa terminat tot sau epuizat toate mijloacele; p. ext. in definitiv ashazicind. Totzi recunoshteau pina la urma k la ei e linishte. REBREANU R. II 7. Sculinduse Bul Mihai se duse prin acea padure pe calea apucata mai departe pina in urma urmelor dete de marginea acelei paduri. BOTA P. 31. Tirziu la urma urmei a vazut Fata k de lapte donitza e goala. COSHBUC P. I 248. La urma urmei ele nu ne pot face nici un rau. IONESCURION C. 25. In cele de pe urma i zise: vaz luminate imparate k tot ceam cerut mi sa implinit. ISPIRESCU L. 29. La urma urmelor Ivan scoate de barba shi pe Scaraoschi shii trage un frecush. CREANGA P. 306. (In legatura cu verbe de mishcare) La urma (sau loc. prep. la urma cuiva) = la locul de bashtina al cuiva. Cerinat mai shezu cit shezu la Curte apoi se intoarse la urma lui. GANE N. II 89. A opta zi sa hotarit Negoitza sa se porneasca la urma lui inspre partzile Jiului. CARAGIALE P. 101. (Expr.) A trimite pe cineva la urma (sau la urma lui) = a trimite pe cineva (uneori escortat de fortza publica) la locul de unde este originar. Am ordin... cind oi prinde calugari vagabonzi prin satele mele sai trimit la urma. STANOIU C. I. 32. De so deshtepta domnul k ieri... ne trimite la urma noastra. DELAVRANCEA O. II 153. ◊ Loc. adj. Din urma = (cu sens temporal) precedent anterior. Se aflau in Pauna citziva refugiatzi adushi acolo de nenorocirile razboiului din urma. SADOVEANU P. M. 9. Credinciosul ia spus cu deamaruntul ce se petrecuse in odaia lui in cele doua noptzi din urma. CREANGA P. 99. (Cel sau cel mai) de pe (sau din) urma = ultimul (dintro succesiune). Ogoarele negre shi cleioase iesheau de sub intinderile celor din urma zapezi din martie. DUMITRIU N. 13. Asculta Moghila. Vorba de pe urma a lui SHtefan e lege? DELAVRANCEA A. 79. Scosese acum pe tipsie shi closhca cu puii de aur cea mai de pe urma a ei nadejde. CREANGA P. 99. Acest din urma argument ma facu sa ma trag de la fereastra. NEGRUZZI S. I 58. (Expr.) Ceasul de pe (sau din) urma = momentul dinainte de moarte. In ceasul de pe urma mioi aduce aminte cas fiica lui SHoiman batrinul! ALEXANDRI T. II 26. ◊ Loc. prep. In urma cuiva (sau a ceva) = a) (cu sens local) in spatele cuiva. I se paruse k umbla cineva in urma lui. DUMITRIU N. 14. Calatorii zoreau spre ieshire cei multzi cu bagajele in mina cei putzini cu hamalii in urma lor. REBREANU R. I 16. Fluturi multzi de multe neamuri vin in urma lui un lantz. EMINESCU O. I 87. In laturi inainte in urmai totul moare. ALECSANDRI P. III 290; b) (cu sens temporal) dupa aceea mai tirziu ulterior. Aici in urma frigului au venit calduri uscate. CARAGIALE O. VII 34; c) k consecintza a... In urma victoriei U.R.S.S. asupra Germaniei fasciste o serie de tzari din Europa centrala shi de sudest sau desprins din sistemul capitalist. SCINTEIA 1954 nr. 2903. ◊ Expr. (De) pe urma cuiva (sau a ceva) = ramas dobindit obtzinut de la cineva rezultat din cauza cuiva Sau a ceva. SHtia pe Traico vaduv shi fara nici un copil de pe urma primei lui casatorii. GALACTION O. I 174. Administra averea lui Mihai shi a celor doua surori ale lui Cora shi Ralu ramashi orfani acum patru ani pe urma unui accident de automobil. C. PETRESCU I. I 11. Am vazut mult bine de pe urma barbatului dumitale. CARAGIALE O. III 48. Oare multe stricaciuni am sa mai platesc eu pe urma ta? CREANGA A. 50.

ÚRMA ~e f. 1) Semn lasat de cineva sau de ceva pe o suprafatza oarecare. ~e de animal. ~ de tractor. ~a unei lovituri. ◊ A da de ~ a dispune de informatzia necesara. Ai da (cuiva) de ~ (sau a shti de ~a cuiva) a gasi locul unde se afla cineva. A nui (mai) da (cuiva) de ~ a nu mai avea nici un fel de date despre cineva. A disparea fara ~ a pleca fara a lasa vreun indiciu despre sine. Nici ~ de... deloc; nici un pic. 2) Faza de la sfarshitul unei actziuni sau al unui fenomen. ◊ ~a alege un lucru poate fi apreciat just numai la sfarshit. Ceasul din (sau de pe) ~ ultimele clipe din viatza. La ~ a) cel de pe urma; ultimul; b) in incheiere; la sfarshit. La ~a ~ei (sau ~a ~elor) in definitiv. In cele din ~ (sau pana la ~) in (la) sfarshit. In (sau din) ~a cuiva (sau a ceva) in (sau din) spate indaratul cuiva (sau a ceva). Pe ~ mai tarziu; ulterior. A ramane (sau a fi) in ~ a) a nu se putea tzine de altzii; a merge mai incet; b) a se prezenta mai rau decat altzii intrun domeniu de activitate. [G.D. urmei] /<lat. orma

urma f. 1. loc calcat cu piciorul (de om sau de animale): urma de vanat; a da de urma a descoperi; a calca pe urmele cuiva a urma exemplul sau; 2. semn in pamant ce lasa carul: urme de roate; 3. fig. impresiune ce obiectele fac mintzii sau memoriei; 4. pl. ramashitze de monumente: urmele unei vechi civilizatiuni; 5.. fig. rezultat sfarshit: urma alege a ramas la urma; la urma urmei in cele din urma; pe urma dupa aceea; cel din urma ultim: 6. consecventza cauza finala: a murit in urma unei boale; in urma inapoi: a ramas in urma. [Lat. vulg. ORMA (= VESTIGIUM)].

úrma f. pl. e (d. urmez k shi mrom. ulma urma it. log. orma urma Brescia üzma miros Bérgamo uzma putoare sp. husma husmo urma. V. urmez). Intiparire lasata pe pamint de un picĭor de o roata: urma carutzeĭ. Suita ceata: Cĭubar shi urma sa (Al.). Impresiune amintire: nicĭ o urma din cele invatzate nu ĭa maĭ ramas in cap. Pl. Ramashitze resturĭ: urmele uneĭ crime uneĭ civilizatziunĭ. Cel din urma ultimu care e dupa totzĭ: cel din urma pas cel din urma franc. In urma 1. apoĭ dupa pe urma: in urma a cedat; 2. dupa din pricina: a murit in urma uneĭ boale. La urma urmeĭ in cele din urma in ultimu moment k ultima concluziune k ultim fapt: la urma urmeĭ e maĭ bine asha. In cele din urma s’a supus. Pe urma (maĭ rar in urma): a mincat pe urma s’a culcat. A calca pe urmele cuĭva aĭ urma exemplele. A da de urma cuĭva aĭ da de urma a descoperi pe unde a trecut saŭ pe unde se afla. A lua cuĭva urma aĭ descoperi urma shi al urmari. A trimete la urma luĭ (un vagabond) al trimete la locu originar. A raminea in urma a fi intrecut de altziĭ a fi inapoĭat: un popor ramas in urma. Urma alege sfirshitu arata rezultatu.

úrma s. f. g.d. art. úrmei; pl. úrme

úrma s. f. g.d. art. úrmei; pl. úrme

ÚRMA s. 1. (fig.) pista. (Se afla pe o ~ falsa.) 2. intiparire tipar (fig.) amprenta. (Picioarele lasau ~e adanci in noroi.) 3. v. dara. 4. v. relicva. 5. semn. 6. v. cicatrice. 7. (fig.) umbra. (Nici o ~ de tristetze.) 8. v. sfarshit.

ÚRMA s. v. consecintza efect repercusiune rezultat urmare.

URMA s. 1. intiparire tipar (fig.) amprenta. (Picioarele lasau ~ adinci in noroi.) 2. dira (reg.) sharampoi (rar fig.) brazda. (O ~ de singe.) 3. ramashitza relicva vestigiu. (~e ale trecutului.) 4. semn. (Na lasat nici o ~ a trecerii sale pe aici.) 5. (MED.) cicatrice semn (rar) rana stigmat (inv. shi reg.) beleazna (prin nordestul Olt.) pupaza. (Ia ramas o ~ de la plaga.) 6. (fig.) umbra. (Nici o ~ de tristetze.) 7. final sfirshit. (De ce ai venit abia la ~?)

urma s. v. CONSECINTZA. EFECT. REPERCUSIUNE. REZULTAT. URMARE.

úrma (me) s. f. 1. Dira semn. 2. Calcatura. 3. Vestigiu amprenta. 4. Puncte masura a piciorului shi a incaltzamintei. 5. Loc de obirshie. 6. Rezultat consecintza. In urma in spate apoi; la urma la sfirshit la sfirshit de tot; pe urma apoi mai tirziu. Mr. megl. urma. Origine incerta. Coincidentza cu it. orma shi cu alb. gyurmë arata cai vorba de un cuvint vechi. Ar putea fi gr. ỏρμή care apare cu sensul de „impuls” dar care ar fi putut insemna shi „impresie” k ỏρμάω „a presa a exercita o presiune” (Cihac II 721; Schuchardt ZRPh. XX 252; cf. Pushcariu 1835 shi impotriva Meyer 142). Dupa Diculescu Elementele 463 dintro forma ionica ỏὐρμή. Alta explicatzie care se mentzioneaza mai des din gr. ỏσμή „miros” (Diez I 296; Densusianu Hlr. 201; Roesler 577; Tiktin; Philippide II 740; REW 6112; Rohlfs EWUG 1557; Rosetti II 69) este mai greu de admis (cf. rezultatele fonetice shi semantice semnalate mai inainte fatza de ven. usmar v. fr. osmer sp. husmear port. husmar) cf. adulmeca. In realitate toate rezultatele cu r se bazeaza in mod clar pe sensul de „calcatura vizibila” in timp ce der. cu s indica ideea de „miros” in asha fel incit diferentza fonetica ar putea indica desigur o diversitate de origini. Der. urma vb. (a veni dupa; a continua; a rezulta a proveni; a frecventa a studia; a succede); urmarelnic (var. urmaretic) adj. (se zice despre oile care ramin in urma mereu); urmari vb. (a merge pe urmele cuiva a goni a fugi dupa; a observa a fixa a reclama a chema in justitzie) cu sensurile fr. poursuivre; urmaritor s. m. (persoana care urmareshte); urmash s. m. (descendent progenitura; moshtenitor al tronului); urmatic adj. (Olt. care e cel mai tinar dinte fratzi); urmator adj. (care urmeaza); urmi vb. (a moshteni) inv. Din rom. provin rut. urma (Candrea Elemente 400) shi poate rut. húrma húrba „buluc in graba” pol. hurm „turma” (cf. Berneker 378).

urme de dragaj (engl.= groove cast) mecanoglife liniare continue generate de obiecte transportate de un curent deasupra unui sediment lutitic slab coeziv. U.d. imbraca forma shantzurilor shi ridurilor de d. shi servesc in formatziunile in care se conserva la reconstituirea directziilor de paleocurent.

urme de eroziune (sedim.) (engl.= scour marks) depr. erozionale alungite produse la partea sup. a unui strat lutitic argilos shi alungit in directzia curentului care lea generat. Dupa originea shi morfologia lor u.e. pot fi → caneluri de eroziune u. semilunare u. meandrate u. longitudinale u. transversale. Conservate pe supr. unui strat de gresie se mai denumesc → mecanoglife. Sin. turboglife.

urme de impact (sedim.) (engl.= tool marks) → mecanoglife liniare discontinui generate de obiecte (claste bioclaste) rulate sau saltate deasupra unui sediment lutitic slab coeziv. Ele se conserva sub forma unei depr. simetrice sau asimetrice dispuse in sensul de curgere a curentului la partea sup. a unui strat. Dupa originea lor pot fi: u. de infigere u. de ricoshare u. de saltatzie.

LAST BUT NOT LEAST (engl.) ultimul dar nu cel de pe urma Expresie intalnita la mai multzi scriitori englezi (Pope Shakespeare sh.a.). Un fapt mentzionat la urma nu este neaparat shi cel mai putzin important.

a trimite pe cineva la urma expr. (intl.) 1. a da pe cineva pe mana politziei. 2. a injura pe cineva de mama.