ÚRMA urme s. f. I. 1. Semn concret lasat de un obiect pe locul unde a stat sau pe unde a trecut (mai ales intiparit de piciorul omului sau de laba unui animal pe pamint pe zapada etc.). Stoicea nushi mai gasi urmele in padure shi se rataci. GALACTION O. I 48. In zidurile caselor vechi se cunosc shi azi urmele bombelor. VLAHUTZA R. P. 12. Pe aceasta zapada ce se topeshte acum subt adierea incropita a zefirului primavaratic nau fost oare tiparite urme incrucishate ale copoilor? ODOBESCU S. III 41. Pe aici a trecut cerbul... Vezi urma Toroipane? ALECSANDRI T. II 70. ◊ Expr. Pe urma (sau pe urmele) cuiva (sau a ceva) = prin locul pe unde a trecut sau a existat cineva sau ceva dupa cineva sau ceva. Sa pus la pinda craiul pe urmele copilei. COSHBUC P. II 200. Nica lui Constantin a Cosmei din Humuleshti se duse shi el cu talpele bashicate pe urma lui Oshlobanu. CREANGA A. 102. Oare multe stricaciuni am sa mai platesc eu pe urma ta? id. ib. 50. A merge (sau a calca) pe urmele cuiva = a lua apucaturile cuiva a imita pe cineva. ♦ Semn sau indiciu despre existentza sau trecerea unei fiintze (fig. a unui fenomen); amprenta. Lasasem de mult indaratul meu orice urma de viatza omeneasca. HOGASH M. N. 157. ◊ (In constructzie cu verbul «a lasa») Vijelia... nu lasase nici o urma de parca nici nar fi fost. STANCU U.R.S.S. 184. Vijelii de patimi ishi lasasera urmele. SADOVEANU O. I 421. Ah durere in ce parte De tine sa fug departe? Urman lume sa nu las. ALECSANDRI P. II 102. ◊ (In constructzie cu verbele «a cauta» «a prinde» «a lua» etc.) Banditul sta ascuns shi inca nui prinsese urma. VORNIC P. 193. Cautau in tzara straina urma fetei Orheianului. SADOVEANU O. VII 76. Am sa le iau urma toata seara k un prepelicar. ALECSANDRI T. I 158. ◊ Expr. A shti de urma cuiva = a shti unde se afla shi cum traieshte cineva. Ascultatzima hatmanul Mihu shtie de urma lui Crasnesh shi a lui Cosma. DELAVRANCEA O. II 237. A nu mai da de urma cuiva a pierde (sau a se pierde) urma (sau urmele) cuiva = a pierde (a se pierde sau a face sa se piarda) orice shtire despre cineva. K o salvare posibila i licarea numai o mutare subita care sai piarza urma. REBREANU R. I 241. Cum atzi plecat de la noi a pribegit din sat shi nimeni nu ia mai dat de urma. GANE N. III 51. Hai shom fugi in lume Doar ni sor pierde urmele. EMINESCU O. I 176. Ashi pierde urma = a disparea dintre ai sai a face k nimeni sa nu shtie ce face shi unde traieshte. SHi se duce tot cintind K sashi piarda urma. IOSIF P. 51. Nici urma = de loc nici un pic citushi de putzin. Nici urma de zapada pe cimpuri. STANCU D. 120. Fara urma (de...) = fara nici un pic (de... ). SHi zorile deatitea ori mau gasit in geam Fara urma somnului. ISAC O. 56. Am picat in negru loc Chiar cum pica lemnun foc Fara urma de noroc. JARNÍKBIRSEANU D. 179. 2. Sfirshit punct sau stadiu ultim. Urma insa ne va arata k Andrei Bathori nu era de loc sincer in fagaduielile sale. BALCESCU O. II 219. ♦ (Invechit) Urmare consecintza rezultat. SHi cum sandrazneasca la o asha fapta Cu totumpotriva shi neintzeleapta! Nu gindeshte urma nu gindeshte raul. PANN P. V. I 57. ◊ Expr. Urma alege v. alege (1). 3. (Mat.) Punct in care o curba intersecteaza o anumita suprafatza. ♦ Curba dea lungul careia o suprafatza intersecteaza alta suprafatza. II. (In locutziuni shi expresii) Loc. adv. Din urma = (cu sens local) a) din spate dindarat. Ajunse din urma carul. DUMITRIU N. 87. Din urma vine pe linga oameni capitanul. CAMIL PETRESCU U. N. 268. Auzind pe cineva cintind din urma se uita inapoi. CREANGA O. A. 204; b) de la locul unde am ramas. Acum sa ne intoarcem iar din urma. CREANGA P. 174. In urma = a) (cu sens local) in spate indarat. Se uita mereu in urma sa vada daca nu este urmarit. SAHIA N. 94. Trecura muntzi shi vai lasara in urma paduri dese shi verzi. ISPIRESCU L. 22; b) (cu sens temporal) apoi mai tirziu dupa aceea ulterior. Mai in urma lam intilnit tot aici pe Eminescu cu un frate al lui. CARAGIALE O. III 233. In zadar fata moshneagului spunea in urma k acela este lucrul minelor sale. CREANGA P. 284; c) (insotzit de o precizare de timp introdusa prin «cu» sau pleonastic prin «acum») inainte de momentul prezent mai de mult (cu atita timp). Cu treizeci de ani in urma era cimp pustiu pe aici. VLAHUTZA R. P. 32. Cu cinci luni in urma o vazusem. NEGRUZZI S. I 50. (Expr.) A ramine in urma = a nu tzine pasul cu cineva a se lasa intrecut de altzii pe drum sau fig. in activitate in munca. Flacaul ramasese in urma k sa puie la adapost caii. SADOVEANU B. 69. (Despre ceas) A fi (sau a merge) in urma = a arata o ora mai mica decit cea oficiala. A ramine in urma = a functziona prost mergind mai incet decit normal. Pe urma = mai tirziu dupa aceea ulterior. SHi pe urma miam mai adus aminte de ceva. C. PETRESCU C. V. 105. Drumul urca intii anevoie... pe urma insa inainteaza vesel. REBREANU I. 9. Pe urma au dat foc shi padurii. CARAGIALE O. III 89. Frunza verde flori domneshti Ia tu seama ce iubeshti K pe urma te caieshti. HODOSH P. P. 104. La urma = a) in ultimul moment la sfirshit de tot intrun tirziu. La urma au venit shi muntenii. SADOVEANU B. 6. La urma ma hotarii sa ma duc la doamna B. NEGRUZZI S. I 67; b) in definitiv. Sint eu la urma vinovata K Leana umbla k turbata Sal vadan casa lor intrind Odata? COSHBUC P. I 129. Pina la urma in cele din (sau de pe) urma sau la (rar in) urma urmei (sau urmelor) = la sfirshitul unui shir al unei succesiuni dupa ce sa terminat tot sau epuizat toate mijloacele; p. ext. in definitiv ashazicind. Totzi recunoshteau pina la urma k la ei e linishte. REBREANU R. II 7. Sculinduse Bul Mihai se duse prin acea padure pe calea apucata mai departe pina in urma urmelor dete de marginea acelei paduri. BOTA P. 31. Tirziu la urma urmei a vazut Fata k de lapte donitza e goala. COSHBUC P. I 248. La urma urmei ele nu ne pot face nici un rau. IONESCURION C. 25. In cele de pe urma i zise: vaz luminate imparate k tot ceam cerut mi sa implinit. ISPIRESCU L. 29. La urma urmelor Ivan scoate de barba shi pe Scaraoschi shii trage un frecush. CREANGA P. 306. (In legatura cu verbe de mishcare) La urma (sau loc. prep. la urma cuiva) = la locul de bashtina al cuiva. Cerinat mai shezu cit shezu la Curte apoi se intoarse la urma lui. GANE N. II 89. A opta zi sa hotarit Negoitza sa se porneasca la urma lui inspre partzile Jiului. CARAGIALE P. 101. (Expr.) A trimite pe cineva la urma (sau la urma lui) = a trimite pe cineva (uneori escortat de fortza publica) la locul de unde este originar. Am ordin... cind oi prinde calugari vagabonzi prin satele mele sai trimit la urma. STANOIU C. I. 32. De so deshtepta domnul k ieri... ne trimite la urma noastra. DELAVRANCEA O. II 153. ◊ Loc. adj. Din urma = (cu sens temporal) precedent anterior. Se aflau in Pauna citziva refugiatzi adushi acolo de nenorocirile razboiului din urma. SADOVEANU P. M. 9. Credinciosul ia spus cu deamaruntul ce se petrecuse in odaia lui in cele doua noptzi din urma. CREANGA P. 99. (Cel sau cel mai) de pe (sau din) urma = ultimul (dintro succesiune). Ogoarele negre shi cleioase iesheau de sub intinderile celor din urma zapezi din martie. DUMITRIU N. 13. Asculta Moghila. Vorba de pe urma a lui SHtefan e lege? DELAVRANCEA A. 79. Scosese acum pe tipsie shi closhca cu puii de aur cea mai de pe urma a ei nadejde. CREANGA P. 99. Acest din urma argument ma facu sa ma trag de la fereastra. NEGRUZZI S. I 58. (Expr.) Ceasul de pe (sau din) urma = momentul dinainte de moarte. In ceasul de pe urma mioi aduce aminte cas fiica lui SHoiman batrinul! ALEXANDRI T. II 26. ◊ Loc. prep. In urma cuiva (sau a ceva) = a) (cu sens local) in spatele cuiva. I se paruse k umbla cineva in urma lui. DUMITRIU N. 14. Calatorii zoreau spre ieshire cei multzi cu bagajele in mina cei putzini cu hamalii in urma lor. REBREANU R. I 16. Fluturi multzi de multe neamuri vin in urma lui un lantz. EMINESCU O. I 87. In laturi inainte in urmai totul moare. ALECSANDRI P. III 290; b) (cu sens temporal) dupa aceea mai tirziu ulterior. Aici in urma frigului au venit calduri uscate. CARAGIALE O. VII 34; c) k consecintza a... In urma victoriei U.R.S.S. asupra Germaniei fasciste o serie de tzari din Europa centrala shi de sudest sau desprins din sistemul capitalist. SCINTEIA 1954 nr. 2903. ◊ Expr. (De) pe urma cuiva (sau a ceva) = ramas dobindit obtzinut de la cineva rezultat din cauza cuiva Sau a ceva. SHtia pe Traico vaduv shi fara nici un copil de pe urma primei lui casatorii. GALACTION O. I 174. Administra averea lui Mihai shi a celor doua surori ale lui Cora shi Ralu ramashi orfani acum patru ani pe urma unui accident de automobil. C. PETRESCU I. I 11. Am vazut mult bine de pe urma barbatului dumitale. CARAGIALE O. III 48. Oare multe stricaciuni am sa mai platesc eu pe urma ta? CREANGA A. 50.