úrma (me) s. f. 1. Dira semn. 2. Calcatura. 3. Vestigiu amprenta. 4. Puncte masura a piciorului shi a incaltzamintei. 5. Loc de obirshie. 6. Rezultat consecintza. In urma in spate apoi; la urma la sfirshit la sfirshit de tot; pe urma apoi mai tirziu. Mr. megl. urma. Origine incerta. Coincidentza cu it. orma shi cu alb. gyurmë arata cai vorba de un cuvint vechi. Ar putea fi gr. ỏρμή care apare cu sensul de „impuls” dar care ar fi putut insemna shi „impresie” k ỏρμάω „a presa a exercita o presiune” (Cihac II 721; Schuchardt ZRPh. XX 252; cf. Pushcariu 1835 shi impotriva Meyer 142). Dupa Diculescu Elementele 463 dintro forma ionica ỏὐρμή. Alta explicatzie care se mentzioneaza mai des din gr. ỏσμή „miros” (Diez I 296; Densusianu Hlr. 201; Roesler 577; Tiktin; Philippide II 740; REW 6112; Rohlfs EWUG 1557; Rosetti II 69) este mai greu de admis (cf. rezultatele fonetice shi semantice semnalate mai inainte fatza de ven. usmar v. fr. osmer sp. husmear port. husmar) cf. adulmeca. In realitate toate rezultatele cu r se bazeaza in mod clar pe sensul de „calcatura vizibila” in timp ce der. cu s indica ideea de „miros” in asha fel incit diferentza fonetica ar putea indica desigur o diversitate de origini. Der. urma vb. (a veni dupa; a continua; a rezulta a proveni; a frecventa a studia; a succede); urmarelnic (var. urmaretic) adj. (se zice despre oile care ramin in urma mereu); urmari vb. (a merge pe urmele cuiva a goni a fugi dupa; a observa a fixa a reclama a chema in justitzie) cu sensurile fr. poursuivre; urmaritor s. m. (persoana care urmareshte); urmash s. m. (descendent progenitura; moshtenitor al tronului); urmatic adj. (Olt. care e cel mai tinar dinte fratzi); urmator adj. (care urmeaza); urmi vb. (a moshteni) inv. Din rom. provin rut. urma (Candrea Elemente 400) shi poate rut. húrma húrba „buluc in graba” pol. hurm „turma” (cf. Berneker 378).