consecintza sf [At: (a. 1876) URICARIUL I 130 / V: (inv) ~cventzie ~cuen~^[1] ~cuin~ ~cvin~ / Pl: ~tze / E: lat consequentia fr conséquence] 1 Rezultat al unei fapte al unei actziuni al unui principiu Si: urmare. 2 (Ie) A trage ~tzele A suporta urmarile. 3 (Ilc) In ~ Prin urmare. 4 (Ilav) In ~ Conform dispozitziilor situatziei etc.

CONSECÍNTZA consecintze s. f. Rezultat al unei actziuni al unei fapte al unui principiu etc.; urmare. Sentimentul de prietenie ma sileshte sa te povatzuiesc a medita serios la toate consecintzele. C. PETRESCU A. 374. ◊ In consecintza = a) (loc. adv.) conform dispozitziilor situatziei etc. Vetzi proceda in consecintza; b) (loc. conj.) prin urmare deci. ◊ Expr. A trage (sau a suporta) consecintzele = a avea de suportat ceea ce rezulta (sau poate rezulta) dintro actziune sau o situatzie oarecare.

CONSECÍNTZA s.f. Ceea ce rezulta dintrun fapt dintrun principiu; rezultat al unui fapt al unei actziuni; urmare. [Cf. fr. conséquence lat. consequentia].

CONSECÍNTZA s. f. 1. rezultat al unui fapt al unui principiu al unei actziuni; efect urmare. ♦ in ~ = a) prin urmare deci; b) conform situatziei imprejurarilor. 2. (log.) consecvent. (II 2). (dupa fr. conséquence lat. consequentia)

CONSECÍNTZA ~e f. Fapt ce rezulta dintro actziune; urmare; rezultat; efect ◊ In ~ a) reieshind din situatzie; in conformitate cu circumstantzele; b) prin urmare; ashadar. [G.D. consecintzei] /<fr. consequence lat. consequentia

consecintza f. V. consecventza.

consecuintza sf vz consecintza

consecventzie sf vz consecintza

consecvintza sf vz consecintza

*consecŭéntza f. pl. e (lat. consequentia. V. secŭentza). Urmare rezultat. Concluziune deductziune. Importantza: lucru fara consecŭentza. In consecŭentza conform celor precedente: fiindca teaĭ purtat raŭ veĭ fi tratat in consecŭentza. Fals cventza orĭ cintza.

consecíntza s. f. g.d. art. consecíntzei; pl. consecíntze

consecíntza s. f. g.d. art. consecíntzei; pl. consecíntze

consecintza (in consecintza; consecintzele acestui fapt).

CONSECÍNTZA s. 1. efect repercusiune rezultat urmare (inv.) urma (fig.) rod. (O ~ favorabila ce rezulta de aici.) 2. v. consecvent.

CONSECINTZA s. 1. efect repercusiune rezultat urmare (inv.) urma (fig.) rod. (O ~ favorabila ce rezulta de aici.) 2. (LOG.) consecvent.

consecíntza (consecíntze) s. f. Rezultat urmare. Var. consecventza. Lat. consequentia (sec. XIX). Sensul sa specializat in consecintza „efect rezultat” shi consecventza „corespondentza intre principii shi aplicarea lor”. Der. consecvent adj.