CONSECVÉNT A consecventzi te adj. adv. s. n. 1. Adj. adv. (Care actzioneaza) statornic conform cu principiile sale credincios ideilor sale. 2. Adj. (Despre o vale) Orientat in directzia inclinarii straturilor. 3. Adj. (Fil.; despre fenomene) Care urmeaza unui alt fenomen. 4. (Log.) S. n. Propozitzie care decurge necesar dintro alta propozitzie. Din fr. conséquent lat. consequens ntis.

consecvent ~a [At: ARISTIA PLUT. / V: (inv) ~cinte ~cuent / Pl: ~ntzi ~e / E: fr conséquent lat consequens ntis] 12 a av (Dpl) (Care actzioneaza) conform propriilor idei shi principii. 3 a (D. o vale) Orientat in directzia inclinarii straturilor. 3 a (Flz; d. fenomene) Care urmeaza unui alt fenomen. ^[1] 4 sn (Log) Propozitzie care decurge necesar dintro alta propozitzie. 5 a Care urmeaza desfashurarea fireasca shi logica.

CONSECVÉNT A consecventzi te adj. adv. s. n. 1. Adj. adv. (Care actzioneaza) conform cu principiile sale credincios ideilor sale. 2. Adj. (Despre o vale) Orientat in directzia inclinarii straturilor. 3. Adj. (Fil.; despre fenomene) Care urmeaza unui alt fenomen. 4. S. n. (Log.) Propozitzie care decurge dintro alta propozitzie. Din fr. conséquent lat. consequens ntis.

CONSECVÉNT A adj. (adesea adv.) Care actzioneaza potrivit cu principiile sale; care nu se contrazice cu sine insushi. // s.n. 1. Orice fenomen care urmeaza altui fenomen. 2. Al doilea element al unei judecatzi ipotetice. ♦ A doua parte a unei fraze muzicale. [Var. consecuent a adj. / < fr. conséquent cf. lat. consequens care urmeaza].

CONSECVÉNT A I. adj. adv. 1. (despre oameni) care actzioneaza potrivit cu principiile sale; credincios ideilor sale. 2. (despre o vale) orientata pe directzia inclinarii straturilor. II. s. n. 1. (fil.) orice fenomen care urmeaza altui fenomen. 2. (log.) al doilea element al unei judecatzi ipotetice; consecintza (2). 3. a doua sectziune a unei fraze muzicale. (< fr. conséquent lat. consequens)

consecvent a. care lucreaza sau ratzioneaza cu shir cu ordine sau logiceshte. ║ n. 1. a doua propozitziune a unui ratzionament; 2. al doilea termen al unui raport matematic.

*consecŭént a adj. (lat. cónsequens éntis urmator). Care se potriveshte cu cele zise orĭ facute in ainte: omu onest e consecŭent promisiuniĭ. Urmator. S. n. pl. e. Log. A doŭa propozitziune a uneĭ entimene. Mat. Al doilea termin al unuĭ raport. In mod consecŭent. Fals cvent orĭ cinte.

consecvént² s. n. pl. consecvénte

consecvént s. n. pl. consecvénte

consecvent

CONSECVÉNT adj. s. 1. adj. constant neschimbat neschimbator stabil statornic. (~ in sentimente.) 2. s. (LOG.) consecintza.

CONSECVENT adj. s. 1. adj. constant neschimbat neschimbator stabil statornic. (~ in sentimente.) 2. s. (LOG.) consecintza.

consecvent (fr. conséquent; germ. Nachsatz; it. riposta) I. 1. (sens generic) Cea dea a doua sectziune a unei unitatzi a discursului melodic [fraza* perioada (1) sau dubla perioada] structurata binar* shi simetric*. Din punct de vedere expresiv c. constituie o replica sau o completare cu aspect conclusiv a antecedentului*. Articularea c. cu antecedentul se face prin respiratzie [v. cezura (5)] cadentza (1) sau semicadentza. 2. (in muz. clasica shi romantica) Fraza secunda (48 masuri) a unei perioade construite pe cvadratura (816 mas.). II. Cea dea doua shi eventual expunerile (v. expozitzie) tematice imediat urmatoare dintro lucrare (sau fragment de lucrare) muzicala elaborata prin tehnica contrapunctului imitativ (canon* fuga* sectziune fugato*).