úrma f. pl. e (d. urmez k shi mrom. ulma urma it. log. orma urma Brescia üzma miros Bérgamo uzma putoare sp. husma husmo urma. V. urmez). Intiparire lasata pe pamint de un picĭor de o roata: urma carutzeĭ. Suita ceata: Cĭubar shi urma sa (Al.). Impresiune amintire: nicĭ o urma din cele invatzate nu ĭa maĭ ramas in cap. Pl. Ramashitze resturĭ: urmele uneĭ crime uneĭ civilizatziunĭ. Cel din urma ultimu care e dupa totzĭ: cel din urma pas cel din urma franc. In urma 1. apoĭ dupa pe urma: in urma a cedat; 2. dupa din pricina: a murit in urma uneĭ boale. La urma urmeĭ in cele din urma in ultimu moment k ultima concluziune k ultim fapt: la urma urmeĭ e maĭ bine asha. In cele din urma s’a supus. Pe urma (maĭ rar in urma): a mincat pe urma s’a culcat. A calca pe urmele cuĭva aĭ urma exemplele. A da de urma cuĭva aĭ da de urma a descoperi pe unde a trecut saŭ pe unde se afla. A lua cuĭva urma aĭ descoperi urma shi al urmari. A trimete la urma luĭ (un vagabond) al trimete la locu originar. A raminea in urma a fi intrecut de altziĭ a fi inapoĭat: un popor ramas in urma. Urma alege sfirshitu arata rezultatu.