UMILÍNTZA umilintze s. f. 1. Sentiment de inferioritate; atitudine provocata de acest sentiment; supunere. ♦ Smerenie fatza de divinitate. ♦ Slugarnicie. 2. Situatzie umilitoare impusa cuiva; ofensa adusa cuiva. Umili + suf. intza.

umilintza² sf [At: CRETZEANU M. 149/9 / Pl: ~tze ~tzi / E: umili² + intza] 1 Situatzie umilitoare² (5) impusa cuiva. 2 Vorba sau fapta care umileshte² (1) care injoseshte Si: ofensa jignire (liv) umilitate (3) (inv) umiliatziune (1).

umilintza¹ sf [At: BIBLIA (1688) 249/17 / V: (inv) umel~ om~ / Pl: ~tze / E: umili¹ + intza] 1 (Inv) Mila (1). 2 Bunavointza (1). 3 Pietate. 4 (In morala creshtina) Sentimentul atitudinea celui umil (2) conshtient de nimicnicia sa in fatza divinitatzii Si: smerenie umilenie (1) umilitate (2). 5 Evlavie (1). 6 Pocaintza. 7 Sentimentul atitudinea celui conshtient de inferioritatea sa intro anumita situatzie conditzie sociala etc. 8 Atitudinea celui care se coboara de buna voie in fatza altora Si: modestie. 9 (Inv) Sentiment de duioshie sau de afectziune de respect profund fatza de cineva sau de ceva Si: pietate umilenie (2) deferentza devotament veneratzie. 10 (Pex) Supunere exagerata Si: servilism slugarnicie. 11 (Fig) Degradare (3).

UMILÍNTZA umilintze s. f. 1. Sentiment de inferioritate; atitudine provocata de acest sentiment; supunere. ♦ (In morala creshtina) Atitudine umila smerita a omului in fatza divinitatzii; smerenie. ♦ Slugarnicie. 2. Situatzie umilitoare impusa cuiva; vorba sau fapta care umileshte ofenseaza; ofensa. Umili + suf. intza.

UMILÍNTZA umilintze shi umilintzi s. f. 1. Sentiment de inferioritate; atitudine dictata de acest sentiment; supunere smerenie. Nadina nu voia totushi sashi dea pe fatza ingrijorarea k shi cind ar fi fost o umilintza pentru ea. REBREANU R. II 100. Sufletul i era plin de un amestec ciudat de mindrie intristata shi umilintza nelamurita. BART E. 189. Abia din cind in cind shi co umilintza care nu shio putea stapini mai indraznea sa se apropie de Radu. VLAHUTZA O. A. I 89. ◊ Loc. adv. Cu umilintza = umil supus. Da stapine raspunse HarapAlb cu umilintza. CREANGA P. 232. Insumi o marturisesc cu umilintza nam fost niciodata la acea aspra shcoala. ODOBESCU S. III 77. ♦ Fig. Mizerie saracie. [Hainele] erau intro stare de umilintza care no mai putea masca stapinul lor. SADOVEANU O. VIII 155. ♦ (Invechit) Atitudine umila a omului in fatza divinitatzii; smerenie. El petrecu trei ani in cea mai mare cucerie shi umilintza. NEGRUZZI S. I 219. ♦ Slugarnicie. A dezvolta umilintza? A tolera rapirile? Dar atunci la ce ar mai trebui o asemenea natziune? BOLINTINEANU O. 313. 2. Situatzie umilitoare impusa cuiva; vorba sau fapta care umileshte injoseshte; ofensa jignire. Am trecut prin toate umilintzele. MACEDONSKI O. I 217. Toate umilintzele... el le primea cu un zimbet silit shi dureros. VLAHUTZA O. A. I 92. Tu insutzi Despot din buna ta vointza Ai mai crescut haraciul cua tzarii umilintza. ALECSANDRI T. II 169. Rominii nu vor pacea nu vor trista umilintza Ce asuprale aduce un necinstitor tratat. ALEXANDRESCU P. A. 138. ◊ Fig. Din mormintul umilintzii shi deznadejdii Mihail Eminescu e inaltzat in apoteoza de intreg poporul Republicii Populare Romine. SADOVEANU E. 74.

UMILÍNTZA ~e f. 1) v. A UMILI shi A SE UMILI. 2) Atitudine a celui umil; sentiment de inferioritate. 3) Comportare respectuoasa shi umila; supunere plina de stima; smerenie. 4) Vorba sau fapta care umileshte. /a (se) umili + suf. ~intza

umilintza f. virtute care ne da sentimentul slabiciunii noastre care reprima in noi orice pornire de mandrie.

umilíntza f. pl. e. Starea celuĭ umilit: cu multa umilintza ceru ĭertare. Smerenie: intratzĭ cu umilintza in biserica! SHi om.

omilintza sf vz umilintza

umilíntza s. f. g.d. art. umilíntzei; (situatzii) pl. umilíntze

umilíntza s. f. g.d. art. umilíntzei; (situatzii) pl. umilíntze

UMILÍNTZA s. 1. v. injosire. 2. v. jignire. 3. v. smerenie. 4. smerenie (inv.) smericiune smerire (fam.) spaseala spasenie. (Cu ~ i saruta dreapta.) 5. plecare smerenie supunere (livr.) obsecviozitate (inv.) plecat umiliatziune umilitate. (~ in fatza divinitatzii.)

UMILINTZA s. 1. injosire rushine. (Ce ~ a suportat!) 2. afront injurie insulta jignire ocara ofensa rushine (livr.) ultraj vexatziune (pop.) hula sudalma suduitura (inv.) basau dosada infruntare necinste obida (fig.) atingere (livr. fig. ) lezare. (O ~ adusa cuiva.) 3. smerenie (inv.) micshorare mila molcomire. (De o ~ excesiva.) 4. smerenie (inv.) smericiune smerire (fam.) spaseala spasenie. (Cu ~ i saruta dreapta.) 5. plecare smerenie supunere (inv.) plecat umiliatziune umilitate. (~ in fatza divinitatzii.)

UMILINTZA. Subst. Umilintza umilitate (rar) umilire injosire supunere supushenie smerenie smerire (inv.) docilitate obedientza (livr.) sumisiune (livr.). Ploconeala ploconire plecaciune caciuleala caciulire lingusheala lingushire lingushitura (rar); slugarnicie slugarie (fig.) servilism (livr.) servilitate (rar) obsecviozitate (livr.). Injosire ofensare ofensa insultare insulta injurie jignire rushine ocara batjocorire batjocura necinste necinstire (rar) dezonoare. Umilit. Lingau lingushitor perie (fig. fam. shi depr.) periutza (peior.). Adj. Umil supus plecat ascultator smerit cu miinile la piept cu caciula in mina docil obedient (livr.). Lingushitor slugarnic servil (livr.) obsecvios (livr.). Umilit cu coada intre picioare injosit ofensat jignit. Umilitor rushinos injositor dezonorant degradant ofensator ofensant (rar) insultator injurios jignitor batjocoritor. Vb. A fi umil (supus plecat etc.). A se umili a se injosi a face sluj a cadea la pamint in fatza cuiva a veni la poalele cuiva ai saruta cuiva picioarele a se supune a da ascultare a se smeri. A se ploconi a se caciuli a (se) lingushi; a maguli a lua pe cineva cu magulele a umbla cu maturica a pupa pe cineva in bot ai cinta cuiva in struna; a fi servil a slugari (fig.). A umili a injosi a ofensa a insulta a jigni a batjocori ashi bate joc de cineva a face de rushine (de ocara) a lua in ris (in deridere). Adv. Cu umilintza cu supunere cu smerenie; tapinos (inv.); (in mod) servil; in bataie de joc. V. batjocura blestem defaimare discreditare ofensa servilism.