UMILÍNTZA umilintze shi umilintzi s. f. 1. Sentiment de inferioritate; atitudine dictata de acest sentiment; supunere smerenie. Nadina nu voia totushi sashi dea pe fatza ingrijorarea k shi cind ar fi fost o umilintza pentru ea. REBREANU R. II 100. Sufletul i era plin de un amestec ciudat de mindrie intristata shi umilintza nelamurita. BART E. 189. Abia din cind in cind shi co umilintza care nu shio putea stapini mai indraznea sa se apropie de Radu. VLAHUTZA O. A. I 89. ◊ Loc. adv. Cu umilintza = umil supus. Da stapine raspunse HarapAlb cu umilintza. CREANGA P. 232. Insumi o marturisesc cu umilintza nam fost niciodata la acea aspra shcoala. ODOBESCU S. III 77. ♦ Fig. Mizerie saracie. [Hainele] erau intro stare de umilintza care no mai putea masca stapinul lor. SADOVEANU O. VIII 155. ♦ (Invechit) Atitudine umila a omului in fatza divinitatzii; smerenie. El petrecu trei ani in cea mai mare cucerie shi umilintza. NEGRUZZI S. I 219. ♦ Slugarnicie. A dezvolta umilintza? A tolera rapirile? Dar atunci la ce ar mai trebui o asemenea natziune? BOLINTINEANU O. 313. 2. Situatzie umilitoare impusa cuiva; vorba sau fapta care umileshte injoseshte; ofensa jignire. Am trecut prin toate umilintzele. MACEDONSKI O. I 217. Toate umilintzele... el le primea cu un zimbet silit shi dureros. VLAHUTZA O. A. I 92. Tu insutzi Despot din buna ta vointza Ai mai crescut haraciul cua tzarii umilintza. ALECSANDRI T. II 169. Rominii nu vor pacea nu vor trista umilintza Ce asuprale aduce un necinstitor tratat. ALEXANDRESCU P. A. 138. ◊ Fig. Din mormintul umilintzii shi deznadejdii Mihail Eminescu e inaltzat in apoteoza de intreg poporul Republicii Populare Romine. SADOVEANU E. 74.