umil ~a [At: ASACHI S. L. I 149 / Pl: ~i ~e / E: lat humilis cf fr humble] 12 smf a (Om) care adopta o atitudine supusa Si: umilit (2) (irg) ofilit. 3 a (Adesea in exprimari conventzionale sau in formule de politetze) Care exprima un respect profund fatza de cineva sau ceva. 4 a Care provine din pietate modestie. 56 smf a (Om) care este de conditzie sociala modesta Si: sarac simplu obscur. 78 smf a (Om) lipsit de importantza Si: sarac simplu obscur. 9 a (D. conditzia sociala) Modest. 1011 av a (Adesea in formule sau exprimari conventzionale) (intrun mod) caracteristic omului umil (2). 12 a Lipsit de pretentzii de importantza de stralucire Si: modest neinsemnat saracacios simplu umilit (12).

UMÍL A umili e adj. 1. (Despre persoane) Care fiind (sau avind sentimentul k este) inferior altora adopta o atitudine plecata supusa smerita; p. ext. lipsit de importantza neinsemnat modest simplu; (despre lucruri) lipsit de fast saracacios. Abia acum... vedeai cit de umila shi de bolnavicioasa este ea. PAS Z. I 266. Un sat umil facea fatza tuturor adversitatzilor firii. BOGZA C. O. 241. Iar lucratoarei cu obraji k ceara Cind iese din umil atelier Ii prinzi margele fine shi marunte. CAZIMIR L. U. 38. ◊ Fig. Ciudatzi umili napaditzi de mari tristetzi... [bivolii] se multzumesc cu putzin. BOGZA C. O. 295. ◊ (Substantivat) Lumea celor umili il ademeneshte indeobshte. ANGHEL PR. 156. 2. (Despre atitudini sau manifestari ale oamenilor) Caracteristic unui om umil (1). Nui gluma! dom’ primar facu tzaranul reluindushi glasul umil obishnuit. REBREANU R. I 235.

UMÍL A adj. 1. (Despre oameni) Care are sentimentul conshtiintza lipsei sale de valoare a inferioritatzii lui; smerit modest. 2. (Fig.) Cu o infatzishare neingrijita urata. ♦ Neinsemnat; simplu modest. ♦ Sarac saracacios. [< lat. humilis cf. it. umile].

UMÍL A adj. 1. care are sentimentul conshtiintza lipsei sale de valoare a inferioritatzii lui; smerit modest. 2. (fig.) cu o infatzishare neingrijita urata. ◊ neinsemnat; simplu modest. ◊ sarac saracacios. (< lat. humilis)

UMÍL ~a (~i ~e) shi adverbial 1) (despre persoane) Care vadeshte un sentiment de inferioritate; plin de smerenie; smerit. 2) (despre persoane) Care are o atitudine simpla; lipsit de pretentzii; modest. 3) (despre manifestari ale oamenilor) Care denota un comportament foarte respectuos; caracterizat prin supunere shi prin modestie. Maniera ~a. Voce ~a. 4) rar (despre obiecte incaperi locuri etc.) Care denota saracie; caracterizat prin saracie; saracacios. /<lat. humilis

umil a. 1. plin de umilintza: umil inaintea lui Dzeu; 2. respectuos plecat: umil inaintea celor mari; 3. modest: stare umila.

*úmil a adj. (lat. húmilis scund d. humus pamint; fr. humble). Smerit modest nepretentzios: om caracter umil. Fig. De jos modest: origine úmila. Jos scund pitic modest: casa úmila. Adv. A intra úmil. Ob. (dar nu maĭ bine!) umíl V. umilit.

omil ~a a vz umil

umíl adj. m. pl. umíli; f. umíla pl. umíle

umíl adj. m. pl. umíli; f. sg. umíla pl. umíle

umil li.

UMÍL adj. 1. v. supus. 2. smerit (fam.) spasit. (Avea o figura ~.) 3. v. servil. 4. v. biet. 5. v. neinsemnat. (Detzinea o functzie ~.) 6. v. modest. 7. v. saracacios. 8. mizerabil sarac saracacios. (Un interior ~.)

UMIL adj. 1. plecat smerit supus umilit (livr.) obsecvios (inv.) smernic suplecat. (O persoana ~.) 2. smerit (fam.) spasit. (Avea o figura ~.) 3. servil slugarnic supus (livr.) obsecvios (inv.) slugaresc slugos. (O atitudine ~.) 4. biet neinsemnat obscur. (Un ~ amploiat.) 5. modest neinsemnat simplu. (Detzinea o functzie ~.) 6. modest simplu (inv. shi pop.) prost (inv.) prostatic. (De conditzii ~.) 7. saracacios (rar) meschin (fam.) calicos. (O casa ~.) 8. mizerabil sarac saracacios. (Un interior ~.)