optziuni
  • info

11 definitzii pentru smerit

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

SMERÍT A smeritzi te adj. Umil supus respectuos; modest. ♦ (Bis.) Cucernic evlavios pios. V. smeri.

SMERÍT A smeritzi te adj. Umil supus respectuos; modest. ♦ (Bis.) Cucernic evlavios pios. V. smeri.

smerit ~a [At: COD. VOR.2 56r/4 / V: (irg) zm~ / Pl: ~itzi ~e / E: smeri] 1 a (D. oameni) Care adopta o atitudine umila Si: supus umil umilit (liv) obsecvios (irg) ofilit (inv) smerin (1) smernic (1) suplecat (fam) spasit (3). 2 a (D. manifestari actziuni etc. ale oamenilor) Care exprima smerenie (1) Si: supus umil umilit (liv) obsecvios (irg) ofilit (inv) smerin (2) smernic (2) suplecat (fam) spasit (4). 3 av In mod umil supus plin de respect etc. 4 a (Inv; in formule de respect sau epistolare) Preaplecat. 56 a smf (Inv; d. oameni) Modest. 710 a smf (Pex) Lipsit de insemnatate sau de bunuri materiale Si: smerin (45). 11 a (Pex; d. lucruri) Simplu (18). 1214 a smf av (D. oameni) (Care este) cuviincios respectuos Si: (inv) smerin (67). 1517 a av smf (Pex; d. oameni) Sfios. 18 a (D. manifestari ale oamenilor) Care exprima bunacuviintza respect Si: (inv) smerin (10). 19 a (Pex; d. manifestari ale oamenilor) Care exprima sfiala Si: (inv) smerin (11). 2021 a smf (Bis; d. oameni) Care se supune preceptelor religiei creshtine autoritatzii lui Dumnezeu Si: credincios (1213) cucernic (1) cuvios (16) evlavios (12) pios religios (inv) blagocestiv pietos ravnitor smerin (12) (irg) smernic (3) (ivr) smerelnic (1) (frm) devot. 2223 a smf (Bis; d. oameni) Care are o atitudine cucernica in fatza divinitatzii Si: credincios cucernic (8) cuvios evlavios (12) pios religios (inv) blagocestiv pietos ravnitor smerin (13) (irg) smernic (4) (ivr) smerelnic (2) (frm) devot. 24 av In mod cucernic. 25 a (D. manifestari actziuni etc. ale oamenilor) Care manifesta cucernicie in fatza divinitatzii Si: credincios cucernic (12) cuvios evlavios (4) pios religios (inv) blagocestiv pietos ravnitor smerin (14) (irg) smernic (5) (ivr) smerelnic (3) (frm) devot. 26 a (Rar; d. oameni) Care se caieshte.

SMERÍT A smeritzi te adj. Umil supus modest resemnat; (Bis.) cucernic evlavios. Cintari smerite se inaltzau de sub boltzile de piatra. SADOVEANU O. VII 214. Vorbea linishtit. Noi ascultam smeritzi cu ochii in jos shi cuvintele lui ne palmuiau. VLAHUTZA O. A. 496. Iara eu mincind lupeshte ma faceam smerit shi numai rideam in mine. CREANGA A. 61. Smerit in genunchi pica SHi de fala se dezbraca. ALECSANDRI P. A. 44. ◊ (Poetic) Ci prin flori intretzesute printre gratii luna moale Sfiicioasa shi smerita shiau varsat razele sale. EMINESCU O. I 76. ◊ (Adverbial) Vorbeshte smerit cam din virful limbii shi nu se supara niciodata. STANOIU C. I. 84.

smerit a. umil. [V. smerì].

smerít a adj. (d. a se smeri). Modest umil: un smerit sihastru. Adv. A saluta smerit. SHi zm (vest).

zmerit ~a a vz smerit

zmerit a adj. v. smerit.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

SMERÍT adj. 1. v. supus. 2. v. preaplecat. 3. v. umil. 4. v. credincios.

SMERÍT adj. v. cinstit credincios devotat fidel modest nestramutat statornic.

SMERIT adj. 1. plecat supus umil umilit (livr.) obsecvios (inv.) smernic suplecat. (O atitudine o privire ~.) 2. preaplecat supus. (Al dumneavoastra ~ slujitor.) 3. umil (fam.) spasit. (Avea o figura ~.) 4. (BIS.) credincios cucernic cuvios evlavios pios preacredincios religios (frantzuzism) devot (inv. shi reg.) smernic (inv.) blagocestiv pietos pravoslavnic rivnitor binecredincios. (Om ~.)

smerit adj. v. CINSTIT. CREDINCIOS. DEVOTAT. FIDEL. MODEST. NESTRAMUTAT. STATORNIC.

Intrare: smerit
smerit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smerit
  • smeritul
  • smeritu‑
  • smerita
  • smerita
plural
  • smeritzi
  • smeritzii
  • smerite
  • smeritele
genitiv-dativ singular
  • smerit
  • smeritului
  • smerite
  • smeritei
plural
  • smeritzi
  • smeritzilor
  • smerite
  • smeritelor
vocativ singular — —
plural — —
zmerit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmerit
  • zmeritul
  • zmeritu‑
  • zmerita
  • zmerita
plural
  • zmeritzi
  • zmeritzii
  • zmerite
  • zmeritele
genitiv-dativ singular
  • zmerit
  • zmeritului
  • zmerite
  • zmeritei
plural
  • zmeritzi
  • zmeritzilor
  • zmerite
  • zmeritelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

smerit, smeritaadjectiv

  • 1. Devotat, fidel, modest, nestramutat, preaplecat, respectuos, statornic, supus, umil. DEX '09 DLRLC DEX '98
    sinonime: devotat fidel modest nestramutat preaplecat respectuos statornic supus umil
    • format_quote Vorbea linishtit. Noi ascultam smeritzi cu ochii in jos shi cuvintele lui ne palmuiau. VLAHUTZA O. A. 496. DLRLC
    • format_quote Iara eu mincind lupeshte ma faceam smerit shi numai rideam in mine. CREANGA A. 61. DLRLC
    • format_quote Smerit in genunchi pica SHi de fala se dezbraca. ALECSANDRI P. A. 44. DLRLC
    • format_quote poetic Ci prin flori intretzesute printre gratii luna moale Sfiicioasa shi smerita shiau varsat razele sale. EMINESCU O. I 76. DLRLC
    • format_quote (shi) adverbial Vorbeshte smerit cam din virful limbii shi nu se supara niciodata. STANOIU C. I. 84. DLRLC
etimologie:
  • vezi smeri DEX '09 DEX '98

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.