pios ~oasa a [At: CR (1829) 602/31 / P: pios / Pl: ~oshi ~oase / E: fr pieux] (D. oameni) 1 Care este animat sau inspirat de sentimente de evlavie religioasa. 2 (Pex) De afectziune respectuoasa. 3 (D. manifestari actziuni creatzii ale oamenilor) Care exprima evlavie. 45 (Pex) Care este determinat (de evlavie sau) de o afectziune respectuoasa.

PIÓS PIOÁSA pioshi pioase adj. Patruns de sentimente religioase (v. evlavios cucernic); (sens curent) patruns de dragoste shi de respect. Gindul meu zboara acuma pios spre mormintele voastre. ANGHELIOSIF C. M. II 103. Cuvinte dulci pioase k o rugaciune. VLAHUTZA O. A. III 91. Pronuntzat: pios..

PIÓS OÁSA adj. Evlavios cuvios; (p. ext.) animat insufletzit de dragoste shi de respect. [Pron. pios. / cf. fr. pieux lat. pius].

PIÓS OÁSA adj. evlavios cuvios; (p. ext.) insufletzit de dragoste shi de respect. (< fr. pieux)

PIÓS pioása (pióshi pioáse) (despre persoane) 1) Care respecta cu strictetze prescriptziile religiei; evlavios; cuvios; cucernic; religios. 2) Care vadeshte o stima deosebita; patruns de respect. [Sil. pios] /<fr. pieux

pios a. 1. evlavios care observa riguros datoriile religioase; 2. inspirat de pietate: fapta pioasa.

*piós oása adj. (fr. pieux d. lat. pius). Evlavios care respecta religiunea shi lucrurile demne de pietate. Facut din pietate: fapta pioasa.

piós adj. m. pl. pióshi; f. pioása pl. pioáse

piós adj. m. pl. pióshi; f. sg. pioása pl. pioáse

PIOS adj. (BIS.) credincios cucernic cuvios evlavios preacredincios religios smerit (frantzuzism) devot (inv. shi reg.) smernic (inv.) blagocestiv pietos pravoslavnic rivnitor binecredincios. (Om ~.)