supus ~a [At: N. COSTIN L. 451 / S: ~ppus / Pl: ~ushi ~e / E: supune] 1 a (Irg) Care este ashezat dedesubt sub ceva Si: (rar) subpus. 2 a (Pex) Ascuns² (1). 3 a (Inv; d. corpuri de armata) Ashezat (la panda) intrun loc ferit. 4 a (Is) Taietura ~a Taietura piezisha. 5 a (D. colectivitatzi de oameni sau de teritorii locuite de acestea) Care se afla (prin constrangere) sub autoritatea sub stapanirea cuiva Si: stapanit (rar) aservit cucerit (2) infeudat ingenuncheat inrobit ocupat subjugat. 6 a Care depinde de cineva sau de ceva Si: dependent (2) subordonat. 78 a av (D. oameni animale sau d. colectivitatzi) (Care actzioneaza) conform indemnurilor sfaturilor ordinelor cuiva Si: ascultator (2) cuminte (12). 910 a av Care accepta ushor o stare de lucruri Si: docil (12). 1112 a av Care se considera pe sine cu extrema modestie Si: umil (inv) suplecat Vz obsecvios servil slugarnic smerit. 13 a (D. actziuni manifestari shi atribute ale omului) Care denota ascultare docilitate sau umilintza. 1415 smf a (Inv) Angajat (12). 16 a (Is) TZaran ~ Locuitor al satelor manastireshti sau boiereshti din epoca feudala in TZarile Romane care de la conditzia de mic proprietar cu unele obligatzii cu timpul a ajuns sashi piarda proprietatea shi libertatzile. 17 smf Locuitor al unei tzari sau al unei colectivitatzi organizate considerat in raport cu suveranul sau conducatorul sau. 18 a (Pop; ie) A se da ~ A se preda. 19 smf (De obicei urmat de determinari care indica statul in discutzie) Persoana care apartzine prin cetatzenie unui stat anumit Vz cetatzean (1). 20 smf Persoana aflata sub o protectzie speciala de ordin juridic a unui stat (fara a fi cetatzean cu drepturi depline).

SUPÚS¹ A supushi se adj. 1. Ascultator plecat smerit. Copiii sint supushi shi cuviincioshi. RALEA O. 120. Boii trag in jug supushi Gata de plecare; Necajitzii caraushi Merg pe linga care. IOSIF V. 74. Ori shi unde tei duce sa fii supusa blajina shi harnica. CREANGA P. 286. Cetzi lipseshte marieitale? Nai cu nime razboi; tzara este linishtita shi supusa. NEGRUZZI S. I 146. ♦ Umilit servil. Traitzi dom’le prefect! raspunse Ion Pravila supus indesinduse sa dea o mina de ajutor. REBREANU R. II 83. 2. (Invechit) Ashezat sub... ascuns pitit. Aceasta slaba corabie a lor sau timplat a nemeri intrun shir de stinci supus in marea. DRAGHICI R. 206.

supus a. 1. dispus s’asculte: copil supus; 2. respectuos; 3. care e sub dependentza: supus legilor; 4. expus: supus boalelor mortzii; 5. dator a suporta: supus darilor. ║ m. 1. cel supus autoritatzii unui Domn rege imparat; 2. supus strain.

supús a adj. Pus dedesupt: cerboaĭk sta cu picĭoarele supuse shi cu urechea atenta (Sadov. VR. 1930 910 193). Fig. Ascultator docil: copil supus. Respectuos: al maĭestatziĭ voastre supus servitor. Pus supt autoritate: supus legilor. Expus: supus boalelor mortziĭ greshelilor. Obligat dator sa suporte: supus biruluĭ. Subst. Care e supt autoritatea uneĭ tzarĭ adica are cetatzenia aceleĭ tzarĭ: un Bulgar supus romanesc. V. podan sudit tirtan.

supús adj. m. s. m. pl. supúshi; adj. f. s. f. supúsa pl. supúse

supús adj. m. s. m. pl. supúshi; f. sg. supúsa pl. supúse

SUPÚS adj. v. ascuns dosit.

SUPÚS adj. s. I. 1. adj. v. dependent. 2. v. subjugat. 3. v. servil. 4. preaplecat. 5. plecat smerit umil umilit (livr.) obsecvios (inv.) smernic suplecat. (O atitudine ~; o privire ~.) 6. v. ascultator. II. s. cetatzean. (~ al unui stat.)

SUPUS adj. 1. dependent subordonat. (O tzara ~.) 2. aservit inrobit robit subjugat (fig.) ingenuncheat. (Popor ~.) 3. servil slugarnic umil (livr.) obsecvios (inv.) slugaresc slugos. (Prea eshti ~ in fatza superiorilor!) 4. preaplecat smerit. (~ul dumneavoastra slujitor!) 5. plecat smerit umil umilit (livr.) obsecvios (inv.) smernic suplecat. (O atitudine ~ o privire ~.) 6. ascultator bun cuminte docil plecat (livr.) obedient (inv.) ascultoi. (Copil ~.)

supus adj. v. ASCUNS. DOSIT.

Supus ≠ autonom liber