umilit¹ ~a [At: BIBLIA (1688) 581/36 / V: (inv) umel~ / Pl: ~itzi ~e / E: umili] 1 a (Inv) Patruns de emotzie Si: impresionat induioshat mishcat² tulburat. 2 a Care are sau adopta o atitudine ascultatoare plecata² Si: smerit supus umil (2). 34 av a (Plin) de umilintza (5). 5 a Caracteristic celui umil (2). 6 a Care exprima umilintza (4).

umilit² ~a a [At: HELIADE O. I 221 / V: (inv) umel~ / Pl: ~itzi ~e / E: umili²] Care suporta nedreptatzi ofense Si: injosit jignit. 2 Care este pus intro situatzie de inferioritate. 3 Care are conshtiintza sau sentimentul inferioritatzii sale Si: jenat rushinat. 4 Care are o conditzie sociala modesta Si: sarac simplu obscur umil (6). 5 (D. viatza trai) Caracteristic celui umil (7). 6 (D. viatza trai) Plin de umilintze² (1) de mizerii. 7 Lipsit de pretentzii de insemnatate de stralucire Si: modest simplu. 8 (D. oameni) Lipsit de stralucire Si: modest.

UMILÍT A umilitzi te adj. 1. Care are sau adopta o atitudine smerita supusa plecata; care exprima umilintza; umil. Intoarse capul shi spuse un cuvint servului care sta umilit shi trentzaros pe gloaba lui. SADOVEANU O. VII 82. Se puse la poarta cu chip umilit shi smerit. ISPIRESCU L. 308. Poporul jos pe vale umilit ingenuncheaza. ALECSANDRI P. I 34. ♦ Care are sentimentul conshtiintza inferioritatzii sale; rushinat. Ma simtzeam aproape umilit in salopeta mea mult prea noua. BARANGA I. 160. SHi se facu un ris de mila lor in toata nunta incit plecara umilite in camarile lor. ISPIRESCU L. 40. De mar fi izgonit de la casa k pe un strain tot nash fi ramas asha de umilit in fatza ei k atunci cind ma luat cu binishorul. CREANGA A. 70. Eram prea umilit shi nam putut astazi satzi marturisesc prin grai toata recunoshtintza mea. GHICA A. 628. 2. Care e plin de umilintze de mizerii. Parcashi vedea viatza trudita din trecut... viatza umilita de muncitor obijduit. MIRONESCU S. A. 37. ♦ (Substantivat) Om care duce o viatza mizera care suporta jigniri batjocuri. Scriitorii rushi facusera loc larg in operele lor umilitzilor shi ofensatzilor vietzii. SADOVEANU E. 255. De mult pling umilitziin umbra Cu umeri girbovi de povara... Durerea lor infricoshata In inima tu mio coboara. GOGA P. 7. SHi nu rareori am vazut pe bietul umilit shtergindushi lacrimile cu dosul miinii. DEMETRESCU O. 117. 3. Simplu modest neinsemnat; sarac. Patrimoniul de progres a fost din domeniul spiritului shi el a fost in cea mai mare parte opera acestor umilitzi slujitori ai artei care sau dezrobit de lut shi sau ridicat deasupra mizeriei. SADOVEANU E. 62. Celalalt [om] mai umilit nu parea decit umbra celui luminat. EMINESCU N. 16. ◊ Fig. In cotlon citeva strachini nishte zdrentze la pamint; In ungher mai dupa usha umilite stau alaturi Fara rost o cofa veche shi cotorul unei maturi. NECULUTZA TZ. D. 114. Dar pentru ce orashul atit de stralucit Acum intre orashe e cel mai umilit? ALEXANDRESCU P. A. 149. ◊ (Substantivat) [Refugiatzii] sau oploshit prin gospodarii... k nishte umilitzi ce erau. SADOVEANU P. M. 9.

UMILÍT ~ta (~tzi ~te) 1) v. A UMILI shi A SE UMILI. 2) shi substantival Care duce o viatza umila plina de lipsuri. /v. a (se) umili.

umilit a. injosit plecat.

umilít a adj. Injosit silit sa nu maĭ ridice capu: un dushman umilit. Smerit. V. umil.

UMILÍT adj. 1. v. injosit. 2. v. supus.

UMILIT adj. 1. degradat injosit (rar) scazut (inv. shi reg.) rushinat. (Om ~.) 2. plecat smerit supus umil (livr.) obsecvios (inv.) smernic suplecat. (O atitudine o privire ~.)