UMÍL A umili e adj. 1. (Despre persoane) Care fiind (sau avind sentimentul k este) inferior altora adopta o atitudine plecata supusa smerita; p. ext. lipsit de importantza neinsemnat modest simplu; (despre lucruri) lipsit de fast saracacios. Abia acum... vedeai cit de umila shi de bolnavicioasa este ea. PAS Z. I 266. Un sat umil facea fatza tuturor adversitatzilor firii. BOGZA C. O. 241. Iar lucratoarei cu obraji k ceara Cind iese din umil atelier Ii prinzi margele fine shi marunte. CAZIMIR L. U. 38. ◊ Fig. Ciudatzi umili napaditzi de mari tristetzi... [bivolii] se multzumesc cu putzin. BOGZA C. O. 295. ◊ (Substantivat) Lumea celor umili il ademeneshte indeobshte. ANGHEL PR. 156. 2. (Despre atitudini sau manifestari ale oamenilor) Caracteristic unui om umil (1). Nui gluma! dom’ primar facu tzaranul reluindushi glasul umil obishnuit. REBREANU R. I 235.