MIZÉRIE mizerii s. f. 1. Stare de extrema saracie situatzie jalnica. ◊ Loc. adj. De mizerie = saracacios; sarac; cu care nu se poate trai. ♦ Aspect exterior care denota o mare saracie murdarie ori dezordine. 2. Ceea ce provoaca neplaceri greutatzi suferintza griji necazuri. Din lat. miseria fr. misère.

mizerie sf [At: RUSSO S. 69 / Pl: ~i / E: lat miseria fr misèrie] 1 Situatzie vrednica de plans jalnica nenorocita Si: mishelie (1). 2 Suferintza extrema. 3 Saracie extrema. 4 (Ila) De ~ Mizerabil (2). 5 (Ial) Saracacios. 6 Ceea ce provoaca neplaceri greutatzi suferintza. 7 (Lpl) Slabiciune cusur care produce neplaceri. 8 Lipsuri materiale. 9 Griji. 10 (Fam; ie) Ai face (cuiva) ~i A cauza cuiva neplaceri. 11 (iae) A shicana. 12 (Fam) Lucru fara valoare meschin Si: bagatela fleac.

MIZÉRIE mizerii s. f. 1. Stare de extrema saracie situatzie nenorocita vrednica de plans. ◊ Loc. adj. De mizerie = saracacios; sarac; cu care nu se poate trai. ♦ Aspect exterior care arata o mare saracie murdarie ori dezordine. 2. Ceea ce provoaca neplaceri greutatzi suferintza griji necazuri. Din lat. miseria fr. misère.

MIZÉRIE (2) mizerii s. f. 1. Stare de extrema saracie lipsa mare saracielucie. No mai pot tzine pe matushata in mizeria asta. DUMITRIU N. 130. Mizeria presupune o anumita promiscuitate murdarie haine zdrentzuite prabushiri interioare. BOGZA TZ. 22. ◊ (Personificat) Trufie in trasura Mizerie pe jos Largea prin tot orashul un haos zgomotos. MACEDONSKI O. I 48. ◊ Loc. adj. De mizerie = sarac saracacios; insuficient nesatisfacator. Salariu de mizerie. ▭ Numai neinduplecatei lor vointze... se datoreaza faptul k la poalele maretzilor muntzi nu se intinde un tzinut de mizerie. BOGZA C. O. 269. ♦ Semn aspect exterior care dovedeshte saracie extrema murdarie sau dezordine. Mizeria din camera. ♦ Stare nenorocita care inspira mila. Sint satul deasha viatza... nu sorbind a ei pahara. Dar mizeria aceasta proza asta e amara. EMINESCU O. I 155. 2. (Mai ales la pl.) Ceea ce decurge dintro stare de extrema saracie; lipsuri suparari griji; (cu sens atenuat) neplaceri necazuri shicane facute cuiva din rautate sau din invidie. Toate micile mizerii unui suflet chinuit Mult mai mult i vor atrage decit tot ce ai gindit. EMINESCU O. I 136. Misiunea poeziei este de a intari sufletele prin pictura patimilor mizeriilor shi maririlor umanitatzii. BOLLIAC O. 64.

MIZÉRIE s.f. 1. Stare de saracie extrema. ◊ De mizerie = saracacios insuficient. ♦ Aspect exterior care dovedeshte o mare saracie; stare vrednica de plans de mila. 2. (La pl.) Lipsuri griji; neplaceri suparari shicane. [Gen. iei. / < lat. miseria cf. fr. misère].

MIZÉRIE s. f. 1. stare de saracie extrema. ◊ aspect exterior care dovedeshte o mare saracie; stare vrednica de plans. 2. (pl.) lipsuri griji; neplaceri suparari shicane. (< lat. miseria fr. misère)

MIZÉRIE ~i f. 1) Saracie extrema; calicie. 2) Aspect exterior care denota saracie murdarie sau dezordine. 3) Factor care provoaca o stare mizera (greutatzi griji neplaceri necazuri suferintze). [G.D. mizeriei; Sil. rie] /<lat. miseria fr. misere

mizerie f. 1. mare saracie: au murit de mizerie; 2. stare demna de plans: mizeriile vietzii; 3. contrarietate: imi face multe mizerii; 4. lucru fara valoare bagatela: imi datoreshte o mizerie.

*mizérie f. (lat. miseria d. miser sarac nenorocit. V. meserie). Mare saracie: a muri de mizerie in mizerie. Mare neplacere lucru penibil: e o mizerie sa aĭ a face cu acest om. Pl. Nenorocirĭ plictiselĭ: mizeriile vĭetziĭ. A face cuĭva mizeriĭ al shicana al plictisi.

mizérie (rie) s. f. art. mizéria (ria) g.d. art. mizériei; (griji necazuri) pl. mizérii art. mizériile (rii)

mizérie s. f. (sil. rie) art. mizéria (sil. ria) g.d. art. mizériei; (griji necazuri) pl. mizérii art. mizériile (sil. rii)

MIZÉRIE s. 1. v. saracie. 2. saracie (pop.) scapatare (inv. shi reg.) ticala (inv.) scapaciune scapataciune. (A murit in ~.)

MIZERIE s. 1. lipsa nevoie saracie (livr.) indigentza penurie privatziune (inv. shi pop.) calicenie calicie neavere (inv. shi reg.) nishtota scumpete ticaloshie (reg.) sarapanie (inv.) meseratate mishelatate mishelie neputintza nevointza scadere scumpatate. (O acuta ~ bintuia pe atunci.) 2. saracie (pop.) scapatare (inv. shi reg.) ticala (inv.) scapaciune scapataciune. (A murit in ~.)

Mizerie ≠ belshug bogatzie bunastare opulentza prosperitate

MEDICINA SOLA MISERARIUM OBLIVIO EST (lat.) singurul remediu al mizeriilor este uitarea Publilius Syrus „Sententiae” 491.

a face (cuiva) mizerii expr. a persecuta (pe cineva).