MIZÉRIE (2) mizerii s. f. 1. Stare de extrema saracie lipsa mare saracielucie. No mai pot tzine pe matushata in mizeria asta. DUMITRIU N. 130. Mizeria presupune o anumita promiscuitate murdarie haine zdrentzuite prabushiri interioare. BOGZA TZ. 22. ◊ (Personificat) Trufie in trasura Mizerie pe jos Largea prin tot orashul un haos zgomotos. MACEDONSKI O. I 48. ◊ Loc. adj. De mizerie = sarac saracacios; insuficient nesatisfacator. Salariu de mizerie. ▭ Numai neinduplecatei lor vointze... se datoreaza faptul k la poalele maretzilor muntzi nu se intinde un tzinut de mizerie. BOGZA C. O. 269. ♦ Semn aspect exterior care dovedeshte saracie extrema murdarie sau dezordine. Mizeria din camera. ♦ Stare nenorocita care inspira mila. Sint satul deasha viatza... nu sorbind a ei pahara. Dar mizeria aceasta proza asta e amara. EMINESCU O. I 155. 2. (Mai ales la pl.) Ceea ce decurge dintro stare de extrema saracie; lipsuri suparari griji; (cu sens atenuat) neplaceri necazuri shicane facute cuiva din rautate sau din invidie. Toate micile mizerii unui suflet chinuit Mult mai mult i vor atrage decit tot ce ai gindit. EMINESCU O. I 136. Misiunea poeziei este de a intari sufletele prin pictura patimilor mizeriilor shi maririlor umanitatzii. BOLLIAC O. 64.