staruintza sf [At: ASACHI L. 81¹/34 / Pl: ~tze (rar) ~tzi / E: starui + intza] 1 Continuare a existentzei (mai mult decat era de ashteptat sau decat se estimase) in aceeashi stare sub acelashi aspect etc. Si: dainuire (1) durare² (2) mentzinere pastrare perpetuare persistentza ramanere (rar) perpetuatzie perseveratzie staruire (1) (inv) staruiala (1) (ivr) statorie. 2 (Rar; pex) Permanentza. 3 Ramanere in mod ferm shi constant la o idee pe o pozitzie etc. Si: insistentza perseverentza persistentza (rar) perseveratzie. 4 Statornicie in ceva Si: insistentza perseverentza persistentza (rar) perseveratzie. 5 Continuare a unei actziuni cu consecventza Si: insistentza perseverentza (rar) perseveratzie (inv) staruiala (2) staruire (3). 6 Staruire (3). 7 (Ilav) Cu ~ In mod insistent Si: cu asiduitate cu insistentza cu sete perseverent staruitor (2) (inv) cu staruiala (4). 8 (Ial) Intrun mod care denota ravna Si: cu ravna (inv) cu staruire (5). 9 (Ial) Staruitor (5). 10 Acordare a unei atentzii deosebite unei probleme unei actziuni. 11 Oprire indelungata cu rabdare asupra unei chestiuni. 12 (Pex) Studiu indelungat shi aprofundat. 13 Interventzie repetata pe langa cineva cu o cerere cu o rugaminte Si: insistentza (fam) pistonare staruire (7). 14 (Pex) Rugaminte.

STARUÍNTZA staruintze s. f. 1. Faptul de a starui cerere repetata asidua rugaminte insistenta; insistentza. Vatzi invatzat sa umblatzi numai cu cershitul! striga Miron Iuga enervat putzin de staruintza tzaranilor. REBREANU R. I 144. Dupa staruintza tuturor ishi spuse toata istoria. ISPIRESCU L. 312. Cei doi nu prea voiau sa primeasca dar dupa multa staruintza din partea celui al treilea au primit. CREANGA A. 144. ◊ Loc. adv. Cu staruintza = cu insistentza in mod insistent. Boierul privea cu staruintza shi cu luareaminte spre Tudor. SADOVEANU O. VII 49. Ia repetat mereu insa cu staruintza k nu are nevoie de nimic. CAMIL PETRESCU U. N. 169. Tinarul gospodar ne ruga cu staruintza sa poftim inauntru. VLAHUTZA la TDRG. 2. Perseverentza persistentza; statornicie fermitate. Staruintza lui de a implini ceea ce ishi punea in gind... i placea. REBREANU I. 108. Cine cauta cu amanuntul shi cu staruintza trebuie sa gaseasca shi gindul sa shil izbindeasca. ISPIRESCU L. 214. ♦ Silintza straduintza osteneala. D. Bogdan vorbea cu ironie despre staruintzele mele de a deslushi chestia influentzei mediului asupra artistului. GHEREA ST. CR. II 16. Pl. shi: staruintzi (C. PETRESCU A. R. 35).

STARUÍNTZA ~e f. 1) Efort (fizic sau intelectual) in realizarea unui lucru sau in atingerea unui scop; silintza; sarguintza; straduintza. ◊ Cu ~ a) in mod staruitor; b) in mod insistent. 2) Neclintire in sustzinerea unei pareri sau in realizarea unui lucru; perseverentza; tenacitate; insistentza; asiduitate. /a starui + suf. ~intza

staruintza f. 1. calitatea celui ce starue; 2. statornicie in hotariri in pareri.

staruíntza f. pl. e. Actziunea de a starui (a insista): pin staruintza mea a fost numit. Persistentza: staruintza Romanilor in Dacia. Pl. A avea staruintze a avea protectziune scrisori de recomandare sh. a.

staruíntza s. f. g.d. art. staruíntzei; pl. staruíntze

staruíntza s. f. g.d. art. staruíntzei; pl. staruíntze

STARUÍNTZA s. 1. insistentza perseverentza persistentza statornicie tenacitate (rar) perseveratzie (inv.) staruiala staruire. (O ~ demna de lauda.) 2. perseverentza rabdare tenacitate. (Dovedeshte multa ~ in actziunile sale.) 3. v. perseverentza. 4. v. tenacitate.

STARUINTZA s. 1. insistentza perseverentza persistentza statornicie tenacitate (rar) perseveratzie (inv.) staruiala staruire. (O ~ demna de lauda.) 2. perseverentza rabdare tenacitate. (Dovedeshte multa ~ in actziunile sale.) 3. asiduitate insistentza perseverentza rivna sfortzare silintza sirguintza stradanie straduintza zel (pop.) osirdie. (~ lui sa dovedit fructuoasa.) 4. dirzenie incapatzinare indaratnicie perseverentza persistentza tenacitate (rar) cerbicie. (Obiectiv urmarit cu ~.)