starui [At: M. COSTIN O. 320 / Pzi: starui (asr) ~iesc / E: stare + ui] 1 vi A continua sa existe (mai mult decat era de ashteptat sau decat se estimase) in aceashi stare sub acelashi aspect etc. Si: a dainui (1) a dura³ (2) a se mentzine a se pastra. 2 vi (Inv) A consta (1). 3 vr (Inv) A se baza (2). 4 vi (De obicei cu determinari introduse prin pp „in” inv „intru” ) A ramane ferm shi constant la o idee pe o pozitzie etc. Si: a insista a persista (inv) a pesti¹. 5 vi (Ivp; fam) A sta. 6 vi (Pex) A intarzia. 7 vi A continua sa actzioneze cu consecintza Si: a insista. 8 vi A depune eforturi mari intro activitate Si: a insista V a screme. 9 vi A lucra foarte mult. 10 vi A da o atentzie deosebita unei probleme unei activitatzi. 11 vi A se opri indelung cu rabdare asupra unei chestiuni Si: a insista. 12 vi (Pex) A fi laborios studios. 13 vi (Inv) A tinde. 14 vi A interveni pe langa cineva in mod repetat cu o cerere cu o rugaminte (in favoarea cuiva) Si: a insista (fam) a pistona. 15 vi (Pex) A (se) ruga¹. 16 vi (Rar) A mijloci.

STARUÍ stắrui vb. IV. Intranz. 1. A depune pe linga cineva insistentze a cere (ceva) in mod insistent a ruga mult (pe cineva sa faca ceva); a insista. Tinarul staruia sai scoata mantoul. REBREANU R. I 184. Vazind k parintzii ei staruiesc foarte mult... sa invoit shi ea. SBIERA P. 139. Stapinul starui k sa afle pricina acestei neashteptate hotariri. ODOBESCU S. III 45. ◊ (Urmat de determinari introduse prin diferite prepozitzii shi aratind persoana pe linga care se insista) Dupa convorbirea de ieri cu boierul Miron sau mai sfatuit shi sau intzeles sa nu se dea batutzi ci sa staruie shi la cuconitza de la Bucureshti. REBREANU R. I 170. A staruit el pe linga mama de a taiat gaina. ISPIRESCU L. 274. 2. A ramine neclintit a persevera a persista (intrun sentiment intro parere o hotarire). Aveam o iluzie in care staruiam cu placere. GALACTION O. I 334. Cu cit Agripina lua mai mult partea baiatului cu atit el staruia mai mult in hotarirea sa. La TDRG. ♦ (Urmat de determinari introduse prin prep. «la») A lucra mult cu perseverentza. Toate aceste se petreceau sub ochii doamnei Smaranda care staruind toata ziua la furca shi la razboi... trecea toate cu vederea. ODOBESCU S. I 86. 3. A se mentzine in locul unde se afla; a dainui a persista. Pe shleaurile cimpului noroiul inca mai staruie viscos shi negru uscat pe alocurea intro bolovanire cruda. MIHALE O. 308. Vorbesc despre nacazurile din iarna care staruia inca shin lumina primaverii. SADOVEANU P. S. 10. Prez. ind. shi: staruiesc (SADOVEANU E. 106 CREANGA P. 191).

A STARUÍ starui intranz. 1) A da dovada de insistentza; a insista. 2) A pastra statornicie (in actziuni atitudini sau sentimente); a sta cu fermitate pe aceeashi pozitzie; a persista; a persevera; a insista. 3) Ashi perpetua existentza; a continua sa fie; a dainui; a persista; a dura. /stare + suf. ~ui

staruì v. 1. a sta cu rabdare pe un lucru: staruind toata ziua la furca OD. 2. a spune mereu shi cu tarie; 3. a ramanea statornic [Pol. STAROWAC a insista].

stárui shi ĭésc a í v. intr. (bg. staraĭvse rut rus. starátĭsĕa a starui). Insist vorbesc pe linga cineva p. reushita cuĭva: a starui la minister pentru numirea unuĭ functzionar. Persist muncesc cu rabdare: a starui la munca in planurile tale. Vechĭ. Tind: a starui spre adevar.

staruí (a ~) vb. ind. prez. 1 shi 2 sg. stắrui 3 stắruie imperf. 3 sg. staruiá; conj. prez. sa stắruie

staruí vb. ind. shi conj. prez. 1 shi 2 sg. starui 3 sg. shi pl. staruie imperf. 3 sg. staruiá

starui (ind. prez. 1 sg. starui 3 sg. shi pl. staruie)

staruesc starui 2 starue 3 staruiam 1 imp.

STARUÍ vb. 1. v. insista. 2. a insista a persevera a persista. (A ~ in actziunea inceputa.) 3. v. incapatzana. 4. v. persista. 5. v. mentzine.

STARUÍ vb. v. aspira baza bizui consista consta conta dori fundamenta increde intemeia jindui nazui pofti pretinde rezida ravni sprijini sta tinde tzinti urmari visa viza.

starui vb. v. ASPIRA. BAZA. BIZUI. CONSISTA. CONSTA. CONTA. DORI. FUNDAMENTA. INCREDE. INTEMEIA. JINDUI. NAZUI. POFTI. PRETINDE. REZIDA. RIVNI. SPRIJINI. STA. TINDE. TZINTI. URMARI. VISA. VIZA.

STARUI vb. 1. a insista (prin Mold.) a barani (fig.) a pistona. (A ~ pe linga el pentru...) 2. a insista a persevera a persista. (A ~ in actziunea inceputa.) 3. a se ambitziona a se incapatzina a se indaratnici a se indirji a persevera a persista. (~ sa sustzina k...) 4. a continua a persista (inv.) a pesti. (~ in faradelegile lui.) 5. a dainui a dura a se mentzine a se pastra a se perpetua a persista. (Amintirea lui ~ pina astazi.)

staruí (staruiésc staruít) vb. 1. (Inv.) A se baza a consista. 2. A persevera a continua. 3. A permanentiza a dura a dainui in aceleashi conditzii. 4. (Inv.) Ashi indrepta privirea a avea in vedere. 5. A insista a persista a se incapatzina. 6. A sprijini a recomanda a aprecia a ocroti. Pare formatzie culta pornind de la stare pentru a obtzine cu ajutorul suf. nuantzele care limbile romanice le indica prin intermediul pref. (Tiktin; Candrea) cf. dare shi darui tirg shi tirgui etc. Apare pentru prima oara la Cantemir. In evolutzia sa semantica ar fi putut sa se sprijine pe pol. staworać „a insista” cf. ceh. starati „a insista” (Cihac II 363; Conev 98); dar aceasta coincidentza ar putea fi intimplatoare. Der. staruintza s. f. (permanentza persistentza; insistentza; perseverentza; favoare protectzie); staruitor adj. (insistent).

staruí starui vb. intranz. A prinde stare a sta: „Sa naiba a starui / Sa naiba a poclui” (Papahagi 1925: 290). Din bg. staraija se (Scriban DEX) ucr. starátǐsea (Scriban); din stare + suf. ui (MDA).