STARUÍ stắrui vb. IV. Intranz. 1. A ruga insistent shi in mod repetat pe cineva pentru a fi de acord cu ceva; a insista. 2. A ramane statornic neclintit (intro actziune intrun sentiment intro hotarare etc.); a persevera a persista. ♦ A lucra cu perseverentza la ceva. 3. A continua sa fie sa existe; a se mentzine a dainui. [Prez. ind. shi: staruiesc] Din bg. staraija se.