stárui shi ĭésc a í v. intr. (bg. staraĭvse rut rus. starátĭsĕa a starui). Insist vorbesc pe linga cineva p. reushita cuĭva: a starui la minister pentru numirea unuĭ functzionar. Persist muncesc cu rabdare: a starui la munca in planurile tale. Vechĭ. Tind: a starui spre adevar.