STARUÍ stắrui vb. IV. Intranz. 1. A depune pe linga cineva insistentze a cere (ceva) in mod insistent a ruga mult (pe cineva sa faca ceva); a insista. Tinarul staruia sai scoata mantoul. REBREANU R. I 184. Vazind k parintzii ei staruiesc foarte mult... sa invoit shi ea. SBIERA P. 139. Stapinul starui k sa afle pricina acestei neashteptate hotariri. ODOBESCU S. III 45. ◊ (Urmat de determinari introduse prin diferite prepozitzii shi aratind persoana pe linga care se insista) Dupa convorbirea de ieri cu boierul Miron sau mai sfatuit shi sau intzeles sa nu se dea batutzi ci sa staruie shi la cuconitza de la Bucureshti. REBREANU R. I 170. A staruit el pe linga mama de a taiat gaina. ISPIRESCU L. 274. 2. A ramine neclintit a persevera a persista (intrun sentiment intro parere o hotarire). Aveam o iluzie in care staruiam cu placere. GALACTION O. I 334. Cu cit Agripina lua mai mult partea baiatului cu atit el staruia mai mult in hotarirea sa. La TDRG. ♦ (Urmat de determinari introduse prin prep. «la») A lucra mult cu perseverentza. Toate aceste se petreceau sub ochii doamnei Smaranda care staruind toata ziua la furca shi la razboi... trecea toate cu vederea. ODOBESCU S. I 86. 3. A se mentzine in locul unde se afla; a dainui a persista. Pe shleaurile cimpului noroiul inca mai staruie viscos shi negru uscat pe alocurea intro bolovanire cruda. MIHALE O. 308. Vorbesc despre nacazurile din iarna care staruia inca shin lumina primaverii. SADOVEANU P. S. 10. Prez. ind. shi: staruiesc (SADOVEANU E. 106 CREANGA P. 191).