8 definitzii pentru staruire
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
STARUÍRE s. f. Staruintza. V. starui.
staruire sf [At: HELIADE L. B. I 115/17 / Pl: ~ri / E: starui] 1 (Rar) Staruintza (1). 2 (Inv) Staruintza (3). 34 (Inv) Staruintza (56). 5 (Ilav) Cu ~ Cu staruintza (8). 6 (Inv) Staruintza (13). 7 (Rar) Mijlocire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
STARUÍRE staruiri s. f. (Inv.) Staruintza. V. starui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de Valery
- actziuni
STARUÍRE s. f. (Invechit) Staruintza persistentza perseverentza. Ploaia izbeshte cu o intaritata staruire in paretzii shi in ferestrele casei. ODOBESCU S. I 153.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
staruíre s. f. g.d. art. staruírii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
staruíre s. f. g.d. art. staruírii; pl. staruíri
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
STARUÍRE s. v. insistentza perseverentza persistentza statornicie staruintza tenacitate.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
staruire s. v. INSISTENTZA. PERSEVERENTZA. PERSISTENTZA. STATORNICIE. STARUINTZA. TENACITATE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
staruire, staruirisubstantiv feminin
- 1. Insistentza, perseverentza, persistentza, statornicie, staruintza, tenacitate. DEX '09 DLRLC
- Ploaia izbeshte cu o intaritata staruire in paretzii shi in ferestrele casei. ODOBESCU S. I 153. DLRLC
-
etimologie:
- starui DEX '98 DEX '09