PERSISTÉNTZA s. f. Actziunea sau faptul de a persista; caracterul a ceea ce este persistent; insushirea de a fi persistent. ◊ Persistentza imaginilor = fenomen (care se bazeaza cinematografia) care consta in mentzinerea senzatziei vizuale pe retina un anumit timp dupa disparitzia obiectului vazut. Din fr. persistance.

persistentza sf [At: MARIN F. 377/9 / V: (inv) ~tancie sf / Pl: ~tze / E: fr persistance] 1 Staruintza. 2 Caracter a ceea ce este persistent Si: (Ivr) persistere (1). 3 Insushire a de a fi persistent Si: (ivr) persistere (2). 4 (Is) ~tza imaginilor Fenomen care consta in mentzinerea senzatziei vizuale pe retina un anumit timp dupa disparitzia obiectului vazut shi care se bazeaza cinematografia. 5 (Rar) Ceea ce persista continua sa existe.

PERSISTÉNTZA persistentze s. f. Actziunea sau faptul de a persista; caracterul a ceea ce este persistent; insushirea de a fi persistent. ◊ Persistentza imaginilor = fenomen (care se bazeaza cinematografia) care consta in mentzinerea senzatziei vizuale pe retina un anumit timp dupa disparitzia obiectului vazut. Din fr. persistance.

PERSISTÉNTZA persistentze s. f. Actziunea de a persista shi rezultatul ei; staruintza. Persistentza intro atitudine. ◊ (Fiz.) Persistentza imaginilor = fenomen care se bazeaza cinematografia shi care consta in mentzinerea senzatziei vizuale pe retina un anumit timp dupa disparitzia obiectului vazut.

PERSISTÉNTZA s.f. Actziunea sau faptul de a persista; staruintza insistentza. ♦ Persistentza imaginilor = mentzinere a unei senzatzii vizuale pe retina un anumit timp dupa ce imaginea obiectului a disparut din campul vizual. [Cf. fr. persistance it. persistenza].

PERSISTÉNTZA s. f. faptul de a persista; staruintza insistentza. ◊ persistentza imaginilor = mentzinerea unei senzatzii vizuale pe retina un anumit timp dupa ce imaginea obiectului a disparut din campul vizual. (dupa fr. persistance)

PERSISTÉNTZA f. Caracter persistent. /<fr. persistance germ. Persistenz

persistentza f. staruintza.

*persisténtza f. pl. e (d. persistent; fr. persistance. V. subsistentza). Actziunea saŭ calitatea de a persista staruintza perseverantza rezistentza.

persistancie sf vz persistentza

persisténtza s. f. g.d. art. persisténtzei

persisténtza s. f. g.d. art. persisténtzei; pl. persisténtze

PERSISTÉNTZA s. 1. v. staruintza. 2. v. tenacitate. 3. durabilitate (livr.) perenitate. (~ unor efecte.) 4. v. dainuire.

PERSISTENTZA s. 1. insistentza perseverentza statornicie staruintza tenacitate (rar) perseveratzie (inv.) staruiala staruire. (O ~ demna de lauda.) 2. dirzenie incapatzinare indaratnicie perseverentza staruintza tenacitate (rar) cerbicie. (~ lui in realizarea scopului propus.) 3. durabilitate (livr.) perenitate. (~ unor efecte.) 4. dainuire mentzinere. (~ amintirii cuiva.)