8 definiții pentru stăruială

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STĂRUIÁLĂ, stăruieli, s. f. (Înv.) Stăruință. [Pr.: -ru-ia-] – Stărui + suf. -eală.

STĂRUIÁLĂ, stăruieli, s. f. (Înv.) Stăruință. [Pr.: -ru-ia-] – Stărui + suf. -eală.

stăruia sf [At: CANTEMIR, I. I. II, 202 / Pl: ~ieli / E: stărui + -eală] (Înv) 1 Stăruință (1). 2-3 Stăruință (6-7). 4 (Îlav) Cu ~ Cu stăruință (7).

STĂRUIÁLĂ, stăruieli, s. f. (Învechit) Stăruință. Multă stăruială, îngrijiri și îndoiele, Privigheri, oftări și lacrimi, plînsuri, rugi și ostenele. CONACHI, P. 81.

stăruĭálă f., pl. ĭelĭ. Rar. Stăruință.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stăruiálă (înv.) s. f., g.-d. art. stăruiélii; pl. stăruiéli

stăruiálă s. f., g.-d. art. stăruiélii; pl. stăruiéli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STĂRUIÁLĂ s. v. insistență, perseverență, persistență, statornicie, stăruință, tenacitate.

stăruia s. v. INSISTENȚĂ. PERSEVERENȚĂ. PERSISTENȚĂ. STATORNICIE. STĂRUINȚĂ. TENACITATE.

Intrare: stăruială
stăruială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stăruia
  • stăruiala
plural
  • stăruieli
  • stăruielile
genitiv-dativ singular
  • stăruieli
  • stăruielii
plural
  • stăruieli
  • stăruielilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stăruia, stăruielisubstantiv feminin

etimologie:
  • Stărui + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.