SPÚZA spuze s. f. 1. Cenusha fierbinte (amestecata cu jaratic). ◊ Expr. A trage spuza pe turta sa = a incerca sashi creeze un avantaj sa profite de ceva (pe seama altuia). 2. Fig. Numar foarte mare multzime droaie gramada; spuzeala. Lat. *spudia (= spodium).

spuza sf [At: PSALT. 17 / Pl: (rar) ~ze / E: lat spodium cf alb shpuzë] 1 Cenusha fierbinte amestecata cu jaratic Si: (reg) shperla. 2 (Pex) Jaratic. 3 (Ivr; ie) Ashi baga mainile in ~ A risca. 4 (Reg; ie) A da cu ~ (ori cu cenusha) dupa cineva A scapa de cineva antipatic. 5 (Ie) Tras prin ~ Foarte slab. 6 (Ie) Va mai veni oala la ~ Se spune pentru a arata nerecunoscatorului k poate va mai recurge la serviciile cuiva. 7 (Ie) A fi cu ~zan buza A saraci (3). 89 (Ie) Parca a dat cu capul prin ~ Se spune despre cineva neingrijit sau trist. 10 (Ie) A da cu ~ shi a lua cenusha A da un lucru fara valoare pe un lucru la fel de lipsit de valoare. 11 (Ivp; pfm; urmat de determinari introduse prin pp „de” sau rar in genitiv) Multzime. 12 (Inv) Palc. 13 (Irg) Spuzeala (1).

SPÚZA (rar) spuze s. f. 1. Cenusha fierbinte (amestecata cu jeratic). ◊ Expr. A trage spuza pe turta sa = a incerca sashi creeze un avantaj sa profite de ceva (pe seama altuia). 2. Fig. Numar foarte mare multzime droaie gramada; spuzeala. Lat. *spudia (= spodium).

SPÚZA (rar) spuze s. f. 1. Cenusha fierbinte (amestecata cu jaratic). Luceau cind shi cind doi ochi de jar din spuza. SADOVEANU M. C. 51. Moshneagul rasuceshte tzigari groase dupa tzigari tusheshte shi priveshte in spuza ce invaluie carbunii. C. PETRESCU S. 52. Unul zicea k sal coaca [oul] in spuza shi sa manince totzi dintrinsul. ISPIRESCU L. 266. Iar la coltzul marei vetre Stau pe laitzi linga spuze Un moshneag shi trei cumetre. EMINESCU L. P. 142. ◊ Expr. A trage spuza pe turta sa = a cauta sa traga tot folosul pentru sine. Sar putea k tu sa nutzi dai seama sa tragi spuza pe turta ta dar noi ne dam seama. PREDA I. 110. Cita pulbere shi spuza = multzime nenumarata; cita frunza shi iarba. Numai iaca au shi inceput a curge furnicile cu droaia cita pulbere shi spuza cita frunza shi iarba. CREANGA P. 264. 2. Fig. Numar mare (de fiintze sau de lucruri); multzime droaie gramada. Instelavei parul negru cu o spuza de rubine. MACEDONSKI O. I 30. Nau pat nau vatra shi nau masa SHio spuza de copii in casa. COSHBUC P. II 299. Se pomeni voinicul inconjurat de o spuza de scatii k frunza shi k iarba care se lasara pe pamint shi se facura roata imprejurul lui. POPESCU B. III 65.

SPÚZA ~e f. 1) Cenusha fierbinte alburie shi fina care se formeaza pe suprafatza jaraticului acoperindul. 2) pop. Grup de bubulitze ce apar pe buze sau in jurul gurii. 3) fig. Cantitate mare de elemente adunate la un loc. ◊ Cata pulbere shi ~ multzime mare. [G.D. spuzei] /<lat. spudia

spuza 1. cenusha fierbinte: a coace un ou in spuza; 2. fig. multzime: o spuza de copii. [Albanez SHPUZA].

spúza f. pl. e (lat. spodium spuza vgr. spódion zgura de unde vine shi alb. špuza spuza. D. rom. vine bg. rut. spuza). Cenusha ferbinte: o turta coapta’n spuza. Prov. Fiecareshĭ trage spuza pe turta luĭ se lauda pe sine cauta foloase p. sine. Fig. Spújina mare multzime (de copiĭ): o spuza de copil. V. poĭada.

spúza s. f. g.d. art. spúzei; pl. spúze

spúza s. f. g.d. art. spúzei; pl. spúze

spuza ze.

SPÚZA s. (reg.) shperla. (~ din soba.)

SPÚZA s. v. multzime potop puzderie sumedenie.

SPUZA s. (reg.) shperla. (~ din soba.)

spuza s. v. MULTZIME. POTOP. PUZDERIE. SUMEDENIE.

spúza (ze) s. f. 1. Cenusha fierbinte. 2. Gilma umflatura eruptzie. 3. Multzime droaie infinitate. Mr. megl. spuza megl. spruza. Origine incerta. Der. din lat. spodium < gr. σπόδιον aproape general acceptata (Philippide Principii 66; Philippide II 655; I 160; REW 8166; Capidan Raporturile 549; Tiktin) prezinta dificultatzi fonetice. Trecerea lui o › u a fost explicata insuficient prin influentza lui pruna (Romansky Jb. XVI 129) sau printro forma ionica σπούδιον (Diculescu Elementele 420 shi 427). Legatura cu alb. špuzë este evidenta; dar s rom. nu poate proveni din š alb. in vreme ce contrariul ar fi posibil. Graur BL V 114 combate etimonul lat. bazat pe megl. spruza; dar nu e sigur k r este primitiv. Sensul 3 care Tiktin il gasea obscur sematic se explica pornind de la al doilea sens ignorat de Tiktin shi alaturi de el majoritatea dictzionarelor deshi este curent in Munt. shi in ciuda der. Der. spuzi vb. refl. (a avea o eruptzie a se umple de bubulitze); spuzeala s. f. (eruptzie; multzime cantitate infinita); spuzime s. f. (inv. multzime). Din rom. provin bg. shi rut. spuza (Miklosich Wander. 19; Candrea Elemente 409; Romansky 129; Capidan Raporturile 212).

spúza spuze s.f. Cenusha fierbinte amestecata cu jaratic; shperla (ALRRM 1971: 292). Posibil cuvant autohton (Brancush Rosetti) cf. alb. shpuzë; lat. *spudia (= spodium) „cenusha spuza” (Scriban; Philippide Capidan Tiktin cf. DER; DEX MDA). Cuv. rom. > ucr. spuza (Miklosich Candrea Capidan cf. DER).

spúza e s.f. Cenusha fierbinte amestecata cu jaratic; shperla (ALR 1971: 292). Posibil cuvant autohton (Brancushi 1983); Lat. *spudia (=spodium) (Philippide Capidan Tiktin DEX).

SPUZA subst. 1. b. (17 B I 286). 2. Spuzoiu P.; l Preda (AO III 338).

spuza s. f. sg. (er.) sperma.

a face spuza la buze expr. (d. femei) a juisa a ajunge la orgasm.

ashi trage spuza pe turta sa expr. a incerca sashi creeze un avantaj / sa profite de pe urma cuiva.