spúza f. pl. e (lat. spodium spuza vgr. spódion zgura de unde vine shi alb. špuza spuza. D. rom. vine bg. rut. spuza). Cenusha ferbinte: o turta coapta’n spuza. Prov. Fiecareshĭ trage spuza pe turta luĭ se lauda pe sine cauta foloase p. sine. Fig. Spújina mare multzime (de copiĭ): o spuza de copil. V. poĭada.