SPÚZA (rar) spuze s. f. 1. Cenusha fierbinte (amestecata cu jaratic). Luceau cind shi cind doi ochi de jar din spuza. SADOVEANU M. C. 51. Moshneagul rasuceshte tzigari groase dupa tzigari tusheshte shi priveshte in spuza ce invaluie carbunii. C. PETRESCU S. 52. Unul zicea k sal coaca [oul] in spuza shi sa manince totzi dintrinsul. ISPIRESCU L. 266. Iar la coltzul marei vetre Stau pe laitzi linga spuze Un moshneag shi trei cumetre. EMINESCU L. P. 142. ◊ Expr. A trage spuza pe turta sa = a cauta sa traga tot folosul pentru sine. Sar putea k tu sa nutzi dai seama sa tragi spuza pe turta ta dar noi ne dam seama. PREDA I. 110. Cita pulbere shi spuza = multzime nenumarata; cita frunza shi iarba. Numai iaca au shi inceput a curge furnicile cu droaia cita pulbere shi spuza cita frunza shi iarba. CREANGA P. 264. 2. Fig. Numar mare (de fiintze sau de lucruri); multzime droaie gramada. Instelavei parul negru cu o spuza de rubine. MACEDONSKI O. I 30. Nau pat nau vatra shi nau masa SHio spuza de copii in casa. COSHBUC P. II 299. Se pomeni voinicul inconjurat de o spuza de scatii k frunza shi k iarba care se lasara pe pamint shi se facura roata imprejurul lui. POPESCU B. III 65.