SEMN semne s. n. 1. Tot ceea ce arata ceea ce indica ceva. ◊ Loc. adv. Pesemne = dupa cat se pare dupa cat se vede; probabil. ♦ Manifestare exterioara a unui fenomen care permite sa se presupuna sau sa se precizeze natura lui. ◊ Expr. (in superstitzii) Semn bun (sau rau prost) = fapt fenomen caruia i se atribuie insushirea de a prevesti un bine (sau o nenorocire). A avea semne sau a i se face cuiva semn = a avea indicii in legatura cu o intamplare viitoare. A da semn (sau semne) de viatza = a se manifesta ashi vadi existentza a face sa se auda noutatzi despre sine. ◊ Fenomen luminos care apare uneori pe cer fiind interpretat de superstitzioshi k o prevestire. ♦ Fiecare dintre cele douasprezece simboluri grafice ale zodiei; zodiac. ♦ Proba dovada. ◊ Loc. adv. In (sau k) semn de (sau k)... = dand dovada de... k proba k... k argument pentru... 2. Gest mishcare care exprima un gand o intentzie o stare sufleteasca sau sugereaza cuiva o actziune. ♦ (Inv.) Semnal. Semnul de razboi. 3. Nota specifica trasatura distinctiva dupa care se recunoashte un lucru o fiintza; semnalment; insemnare facuta pe un lucru sau pe un animal cu scopul de al deosebi de celelalte sau de al recunoashte. ♦ Pata de alta culoare decat restul trupului care o au unele animale. 4. Obiect ashezat intrun loc sau intrun anumit fel pentru a marca sau a despartzi ceva; indicator. ◊ Semn de hotar (sau de moshie) = piatra stalp etc. care marcheaza un hotar sau linia de demarcatzie a unui teren; p. ext. hotar. ♦ Insemnare facuta spre a nu uita ceva. Semn de carte = fashie ingusta de matase de carton de piele etc. (special lucrata) care se pune intre paginile unei cartzi pentru a indica pagina la care sa intrerupt lectura. ♦ Loc marcat tzinta pentru tras cu arma. 5. Ceea ce se vede undeva sau pe ceva dupa o atingere sau apasare; urma pata. ♦ Urma cicatrice ramasa pe piele dupa o boala o lovire o rana etc. 6. Unitatea dintre un sens shi o indicatzie grafica. ◊ Semne grafice = totalitatea literelor cifrelor semnelor de punctuatzie folosite in scriere. Semne de punctuatzie = semne grafice (punct virgula doua puncte etc.) folosite pentru a despartzi in scris partzile unei propozitzii sau ale unei fraze sau propozitziile shi frazele intre ele. Semnele citarii = ghilimele. Semne matematice = semne care servesc la indicarea operatziilor matematice. Semne conventzionale = figuri simbolice folosite pentru a marca diferite notari pe hartzi planshe etc. Semn diacritic = semn adaugat unei litere deasupra ei dedesubt sau lateral pentru a reda un sunet diferit de cel notat prin litera respectiva. Semn lingvistic = unitatea dintre un sens shi un complex sonor. Semn moale = litera care indica in scrierea limbii ruse caracterul palatal al consoanei precedente. Semn tare = litera care indica in scrierea limbii ruse caracterul dur al consoanei precedente. Semn monetar = tot ceea ce se imprima sau se graveaza pe o moneda; p. ext. moneda. 7. Simbol emblema. ◊ Expr. Sub semnul (cuiva sau a ceva) = sub egida sub auspiciile (cuiva sau a ceva). 8. Tot ceea ce evoca o persoana un lucru sau un fapt; amintire. Lat. signum.

semn sn [At: PSALT. HUR. 64^r/3 / V: (ivp) samn / Pl: ~e shi (inv) ~uri / E: ml signum] 1 Ceea ce se face sau se aplica pe un obiect pe un animal etc. cu scopul de al deosebi de al recunoashte de alte obiecte animale etc. asemanatoare Si: marca². 2 (Rar) Crestatura pe raboj. 3 (Inv) Tatuaj. 4 Ceea ce constituie (sau este considerat k) o proba (materiala) a trecutului Si: relicva vestigiu. 5 Ceea ce ramane dupa cineva sau ceva rezultat in urma atingerii apasarii etc. locului care a stat pe unde a trecut etc. Si: amprenta urma. 6 (Spc; adesea urmat de determinari care arata provenientza felul etc.) Ceea ce ramane pe piele dupa vindecarea unei rani a unei taieturi a unei bube a unei boli etc. Si: cicatrice (rar) rana¹ (1) stigmat (8) (irg) beleazna (reg) pupaza. 7 Pata de culoare roshievinetzie (evoluand pana la galben) aparuta pe piele datorita ieshirii sangelui la suprafatza in urma unei lovituri (puternice) a unei mushcaturi etc. Si: echimoza vanataie vinetzeala (inv) vanatare urma. 8 Elemente anatomice (patologice) caracteristice care exista pe corpul uman (shi care constituie o trasatura individuala a acestuia). 9 (Rar; mpl) Semnalment (2). 10 (In credintzele populare) Mishcare involuntara convulsiva a unui mushchi al fetzei a ochiului sau mancarime a nasului a podului palmei etc. interpretate k avand o anumita semnificatzie (buna sau rea). 11 Obiect ashezat intrun anumit loc sau intro anumita pozitzie pentru a delimita a marca a jalona a despartzi etc. ceva. 12 (Pop; is) ~ de (sau inv in) hotar Piatra stalp etc. care marcheaza un hotar sau linia de demarcatzie a unui teren a unui teritoriu etc. 13 (Pex; ias) Hotar (1). 14 (Ivr; spc) Insemnare facuta spre a nu uita ceva sau spre a gasi ceva mai ushor. 15 (Is) ~ de carte Fashie ingusta de matase de carton de piele etc. care se pune intre paginile unei cartzi pentru a indica pagina la care sa intrerupt lectura Si: (reg) zaloaga. 16 (Reg; in credintze populare; ie) A lasa ~ A pune pe pieptul sau la capataiul unui copil nounascut un fir roshu (destramat dintro tzesatura) pentru k acesta sa ocroteasca somnul copilului. 17 (Rar) Reper (1). 18 (Mai ales in legatura cu verbele „a da” „a lovi” „a nimeri” „a trage” shi precedat de pp „in” sau „la”) Loc marcat in care se trage cu arma Si: tzinta (inv) tzel (reg) shaiba². 19 (Rar) Inscriptzie. 20 (Ivr) Titlu. 21 (Ivr) Insemnare (scrisa). 22 (De obicei cu determinari care arata felul) Simbol al unei meserii al unui grad (militar) al unui rang al demnitatzii al puterii etc. 23 Obiect care poarta sau reprezinta un semn (22) Si: emblema insemn. 24 Fenomen atribuit divinitatzii sau altei fortze supranaturale shi care adesea este considerat (in superstitzii) un indiciu prevestitor. 25 Fiecare dintre cele douasprezece constelatzii ale zodiacului Si: zodie. 26 (Is) ~ zodiacal (sau ~ele zodiacului) Fiecare dintre figurile simbolice ale zodiacului reprezentand cele douasprezece costelatzii corespunzatoare pozitziei soarelui in ecliptica. 27 (Ias) Fiecare dintre cele douasprezece sectoare egale in care este impartzit zodiacul shi in care soarele se afla timp de aproximativ o luna Si: zodie. 28 (Inv; urmat de determinari care arata sensul) Crucea k simbol al credintzei creshtine. 29 (Is) ~ul crucii (sau ~ sfintei cruci) Reprezentare grafica gestuala etc. a semnului (28). 30 (Ie) Ashi face ~ul crucii (sau inv ~ de pace) A se inchina. 31 (Rar) Imagine (a divinitatzii a unui sfant). 32 (Pex) Icoana. 33 (In superstitzii; is) ~ bun (sau rau prost) Prevestire a unui lucru bun (sau a unei nenorociri). 34 (Ie) A avea ~e (sau a i se face cuiva ~) A avea indicii in legatura cu o intamplare viitoare. 35 (Ie) A da ~ (sau ~e) de viatza A se manifesta. 36 (Iae) A face sa se auda noutatzi despre sine. 37 Fenomen luminos care apare uneori pe cer fiind interpretat de superstitzioshi k o prevestire. 38 Tot ceea ce evoca o persoana un lucru un fapt Si: amintire. 39 (SHis ~ grafic) Simbol (litera cifra etc.) folosit in scrierea curenta a unei limbi. 40 (Is) ~ de punctuatzie Fiecare dintre semnele (39) conventzionale (punct virgula etc.) care au rolul de a marca in scris pauzele intonatzia intreruperea cursului comunicarii etc. 41 (Is) ~ul intrebarii (sau ~ de intrebare inv ~ intrebatoriu ~ raspunzatoriu) Semn (39) de punctuatzie folosit in scriere pentru a marca intonatzia propozitziilor sau a frazelor interogative Si: (rar) punct de intrebare. 42 (Ie) A pune sub ~l intrebarii A se indoi de adevarul unor fapte sau al unor afirmatzii. 43 (Iae) A pune sub observatzie. 44 (Iae) A suspecta (1). 45 (Rar; iae) A compromite (1). 46 (Is) ~l exclamarii (sau rar mirarii) sau ~ de exclamare (sau de exclamatzie) Semn (39) de punctuatzie care se pune la sfarshitul propozitziilor imperative dupa o interjectzie sau uneori dupa un vocativ pentru a marca natura exclamativa a comunicarii Si: (rar) punct al mirarii. 47 (Inv; is) ~ele citarii Ghilimele. 48 (Is) ~e matematice Semn (39) care indica operatziile matematice. 49 (Is) ~e conventzionale Figuri simbolice intrebuintzate pentru a marca diferite notari pe hartzi planshe etc. 50 (Is) ~ diacritic Semn grafic format din punct virgula accent etc adaugat unei litere (deasupra dedesubt sau in lateral) pentru a reda un sunet diferit de cel notat prin litera respectiva. 51 (Is) ~ moale Litera a alfabetului chirilic care marcheaza caracterul palatal al consoanei precedente. 52 (Is) ~ tare Litera a alfabetului chirilic care marcheaza caracterul dur al consoanei precedente. 53 (De obicei cu determinari care indica domeniul) Simbol grafic folosit intrun anumit domeniu de activitate. 54 (Is) ~ conventzional Simbol cu semnificatzie general acceptata intrebuintzat pentru a face diferite notari pe planshe hartzi etc. 55 (Is) ~ de circulatzie Fiecare dintre simbolurile utilizate pentru a indica viteza sensul de circulatzie parcarea statzionarea etc. cuprinse in legi in conventzii in regulamente sau in prescriptzii speciale privind circulatzia rutiera feroviara aeriana etc. 56 (Is) ~ monetar Inscriptzionarile de pe o moneda. 57 (Pex; ias) Moneda. 58 (Liv) Cuvant (1). 59 (Is) ~ lingvistic Unitate dintre un sens shi un complex sonor. 60 Manifestare particularitate etc. dupa care poate fi recunoscut un obiect un fenomen un fapt etc. sau dupa care poate fi anticipata aparitzia unui fenomen declansharea unui fapt etc. Si: indiciu (reg) semenishte¹. 61 (Ie) A da (un) ~ (sau rar ~e) de viatza Ashi manifesta prezentza Si: a se manifesta. 62 (Iae) A comunica de la distantza cu cineva. 63 (Rar) Veste. 64 (Inv; ilv) A da ~ A vesti. 65 (Ilv) A da de ~ A inshtiintza. 66 (SHis ~ caracteristic ~ distinctiv rar ~ deosebitor) Trasatura caracteristica prin care o persoana un lucru etc. se deosebeshte de altele. 67 (Rar) Criteriu (1). 68 Tulburare functzionala sau senzatzie anormala resimtzite de o fiintza care indica prezentza unui proces patologic sau fiziologic in organism Si: simptom (1). 69 Dovada (1). 7071 (Ilav) In (sau k inv spre) ~ de (sau k) ... sau inv spre ~ul Pentru a dovedi (sau a intari) (k) ... 72 (Ial) K dovada (k) ... 73 (Ial) K expresie a ... 74 (Ial) K proba (k) ... 75 Simbol (2). 76 (Ie) Sub (sau rar in) ~ul (cuiva sau a ceva) Sub conducerea cuiva. 77 (Iae) Sub protectzia cuiva. 78 (Mai ales in legatura cu verbul „a face”) Gest al unei persoane care exprima un gand o intentzie o stare sufleteasca sau care comunica sugereaza cuiva ceva. 79 (Inv; mai ales in legatura cu verbul „a da”) Semn (60) sau succesiune de semne (60) cu o semnificatzie prestabilita (shi cunoscuta numai de cei initziatzi) pentru a declansha (au a intrerupe) o anumita actziune sau pentru a arata k actziunea a fost declanshata. 80 (Pop; ilav) Pe ~e Probabil. 81 Manifestare exterioara a unui fenomen care permite sa se presupuna sau sa se precizeze natura lui. 82 Tot ceea ce poarta o semnificatzie. 83 Pata de alta culoare decat restul corpului care o au unele animale Si: urma pata. 84 (Inv) Semnal (17). corectata

SEMN semne s. n. 1. Tot ceea ce arata ceea ce indica ceva. ◊ Loc. adv. Pe semne = dupa cat se pare dupa cat se vede; probabil. ♦ Manifestare exterioara a unui fenomen care permite sa se presupuna sau sa se precizeze natura lui. ◊ Expr. (In superstitzii) Semn bun (sau rau prost) = fapt fenomen caruia i se atribuie insushirea de a prevesti un bine (sau o nenorocire). A avea semne sau a i se face cuiva semn = a avea indicii in legatura cu o intamplare viitoare. A da semn (sau semne) de viatza = a se manifesta ashi vadi existentza a face sa se auda noutatzi despre sine. ♦ Fenomen luminos care apare uneori pe cer fiind interpretat de superstitzioshi k o prevestire. ♦ Fiecare dintre cele douasprezece constelatzii ale zodiacului. ♦ Proba dovada. ◊ Loc. adv. In (sau k) semn de (sau k)... = dand dovada de... k proba k... k argument pentru... 2. Gest mishcare care exprima un gand o intentzie o stare sufleteasca sau sugereaza cuiva o actziune. ♦ (Inv.) Semnal. Semnul de razboi. 3. Nota specifica trasatura distinctiva dupa care se recunoashte un lucru o fiintza; semnalment; insemnare facuta pe un lucru sau pe un animal cu scopul de al deosebi de celelalte sau de al recunoashte. ♦ Pata de alta culoare decat restul trupului care o au unele animale. 4. Obiect ashezat intrun loc sau intrun anumit fel pentru a marca sau a despartzi ceva; indicator. ◊ Semn de hotar (sau in trecut de moshie) = piatra stalp etc. care marcheaza un hotar sau linia de demarcatzie a unui teren; p. ext. hotar. ♦ Insemnare facuta spre a nu uita ceva. ◊ Semn de carte = fashie ingusta de matase de carton de piele etc. (special lucrata) care se pune intre paginile unei cartzi pentru a indica pagina la care sa intrerupt lectura. ♦ Loc marcat tzinta pentru tras cu arma. 5. Ceea ce se vede undeva sau pe ceva dupa o atingere sau apasare; urma pata. ♦ Urma cicatrice ramasa pe piele dupa o boala o lovire o rana etc. 6. Unitatea dintre un sens shi o indicatzie grafica. ◊ Semne grafice = totalitatea literelor cifrelor semnelor de punctuatzie folosite in scriere. Semne de punctuatzie = semne grafice (punct virgula doua puncte etc.) intrebuintzate pentru a despartzi in scris partzile unei propozitzii sau ale unei fraze sau propozitziile shi frazele intre ele. Semnele citarii = ghilimele. Semne matematice = semne care servesc la indicarea operatziunilor matematice. Semne conventzionale = figuri simbolice intrebuintzate pentru a marca diferite notari pe hartzi planshe etc. Semn diacritic = semn adaugat unei litere deasupra ei dedesubt sau lateral pentru a reda un sunet diferit de cel notat prin litera respectiva. Semn lingvistic = unitatea dintre un sens shi un complex sonor. Semn moale = litera care indica in scrierea limbii ruse caracterul palatal al consoanei precedente. Semn tare = litera care indica in scrierea limbii ruse caracterul dur al consoanei precedente. Semn monetar = tot ceea ce se imprima sau se graveaza pe o moneda; p. ext. moneda. 7. Simbol emblema. ◊ Expr. Sub semnul (cuiva sau a ceva) = sub egida sub auspiciile (cuiva sau a ceva). 8. Tot ceea ce evoca o persoana un lucru sau un fapt; amintire. Lat. signum.

SEMN semne s. n. 1. (De obicei urmat de determinari introduse prin prep. «de») Tot ceea ce arata indica ceva. Cunoshteau semnele de ploaie shi de vreme buna. SADOVEANU O. VIII 137. Nu cred sa mai plecatzi in seara asta uite... semne de furtuna. BART S. M. 14. ♦ Manifestare exterioara a unui fenomen care permite sa se precizeze natura lui. Din tot ce spusese el shi din semnele care le avea boala lui era grea de tot. MIRONESCU S. A. 33. ◊ Expr. (In superstitzii) Semn bun (sau rau prost) = fapt fenomen caruia i se atribuie insushirea de a prevesti un bine (sau o nenorocire). O doamna din careta vazindon drumul sau... A pus antoarce caii zicind k e semn rau. MACEDONSKI O. I 45. A avea semne (sau a i se face semn) = a avea indicii in legatura cu o intimplare viitoare. Eu am semne k trebuie sa dau de ei shi sai aduc. RETEGANUL P. V. 27. Murgul pasa Semn i se facea SHi drumul cotea. TEODORESCU P. P. 490. A da semn (rar semne) de viatza = a comunica din departare cu cineva a face sa se auda noutatzi despre sine a se manifesta. Deo luna SHtefan nu da semn de viatza... Cea putut sa i se intimple? DELAVRANCEA A. 33. Itzi dau semne de viatza din capitala dacoromana. CARAGIALE O. VII 167. ♦ Fenomen care se arata uneori pe cer shi care superstitzioshii il interpreteaza k o prevestire. ♦ Fiecare dintre cele douasprezece constelatzii ale zodiacului. Semnul racului. ♦ (De obicei in constructzie cu verbul «a da») Proba dovada. Vrau satzi dau un semn de simpatie. SADOVEANU Z. C. 53. Se auzea iar cintecul lautarilor semn k hora reincepuse. REBREANU R. I 141. Despre partea inchinarii insa doamne sa ne iertzi; Dar acu vei vrea cu oaste shi razboi k sa ne certzi Ori vei vrea sa faci intoarsa de peacuma a ta cale Sa ne dai un semn shi noua de mila marieitale. EMINESCU O. I 146. ◊ Loc. adv. In (sau k) semn de (sau k)... = dind dovada de... k proba k... Culai dadu din cap in semn k intzelege asemenea lucru shi ofta. SADOVEANU O. VIII 139. Scotzind din sin... un manunchi de flori bine mirositoare il dete k semn de iubire fiasca. ISPIRESCU L. 39. Atunci spinul pune mina pe cartea pe banii shi pe armele fiului de crai shi le ia la sine; apoi il scoate din fintina shii da paloshul sal sarute k semn de pecetluirea juramintului. CREANGA P. 207. 2. (Mai ales in constructzie cu verbul «a face») Gest mishcare care exprima un gind o intentzie o stare sufleteasca sau care sugereaza cuiva o actziune. Plingeau shi nu se puteau dumeri despre semnele ce face mama lor. CREANGA P. 15. La un semn deschisai calea shi sapropie de cort Un batrin atit de simplu dupa vorba dupa port. EMINESCU O. I 146. Imi zimbi facindumi un semn de adio cu buchetid de flori. NEGRUZZI S. I 43. ♦ (Invechit) Semnal. Capitani ostashi cu zale shi cu platoshe de fier Peai lor cai sirepi stau mindri k la semnul de razboi. ALECSANDRI P. A. 45. ◊ Expr. A da semne din... = a semnaliza cu... Bine... Dupa cel vetzi prinde sa datzi semne din pistoale. HASDEU R. V. 154. 3. Nota specifica trasatura distinctiva dupa care se recunoashte un lucru o fiintza; semnalment. Natzi vazut puiutzul meu? Spunemi draga semnul sau! Puiu meui cu pana verde Ochish negrinegrishori. SHEZ. III 19. Noi lom fi vazut Nu lam cunoscut; Semne de nei spune Lesne lom cunoashte. TEODORESCU P. P. 92. K de cind eram eu mic Aveam semne de voinic. ALECSANDRI P. P. 254. ♦ Insemnare de orice fel facuta pe un lucru sau pe un animal cu scopul de al deosebi de celelalte sau de al recunoashte. V. crestatura. 4. Obiect lucru ashezat intrun loc (sau intrun anumit fel) pentru a marca ceva; insemnare; indicator. Deschise cartea de pe piept la semn shi... incepu iar sa citeasca. C. PETRESCU I. II 58. ◊ Semn de hotar sau (in trecut) de moshie = piatra stilp copac care indica un hotar; care puncteaza din loc in loc linia de demarcatzie a unui teren; p. ext. hotar. Batrinul arata oshteanului in ce locuri sint semnele de hotar. SADOVEANU O. VII 103. Semn de carte = fishie ingusta (de carton de matase sau de piele) care se introduce intre paginile unei cartzi pentru a indica locul pina unde sa ajuns cu lectura; zaloaga. ♦ (In constructzie cu verbe k «a trage» «a ochi» «a lovi») Loc marcat tzinta. Gloantzele... Le ungea cu untdelemn K sa loveasca la semn. MAT. FOLK. 59. 5. Urma. Creionul luneca repede pe caietul de note lasind in urma lui semne ciudate. STANCU U.R.S.S. 23. In urma noastra ramineau semnele a trei pashi. SAHIA N. 61. ♦ Urma ramasa pe piele dupa boala lovire ranire etc. V. cicatrice. Asha ramin pe trupul ostashilor batrini semnele razboaielor. VLAHUTZA R. P. 12. Armasarul... indata se scutura shi se facu k intii fara k sa se cunoasca semn de rane. ISPIRESCU L. 28. 6. (Numai in expr.) Semne grafice = totalitatea literelor cifrelor indicatziilor de punctuatzie folosite in scriere. Semne de punctuatzie = indicatzii grafice (punct virgula doua puncte puncte de suspensie etc.) intrebuintzate pentru a despartzi unele de altele in scris partzile unei propozitzii sau ale unei fraze. Semnele citarii = ghilimele. Semne matematice = semne care servesc la indicarea operatziilor matematice. Semne conventzionale = figuri simbolice intrebuintzate pentru a marca diferite notari pe hartzi pe planshe etc. Semn monetar = tot ceea ce se imprima sau se graveaza pe o moneda; p. ext. moneda. Controlul asupra volumului de semne monetare. 7. Emblema. Ridicatzi semnele Urbei insprea cerului oshtire shi strigatzi. EMINESCU O. IV 135. ◊ Expr. Sub semnul cuiva sau a ceva = sub egida sub auspiciile cuiva sau a ceva avind k simbol ceva. 8. Tot ceea ce evoca o persoana un lucru sau un fapt; amintire suvenir. Sa cer un semn iubito sprea nu te mai uita? Teash cere doar pe tine dar nu mai eshti a ta. EMINESCU O. I 127. Pl. shi: (invechit) semnuri (KOGALNICEANU S. 15).

SEMN ~e n. 1) Ceea ce serveshte pentru a indica sau exprima ceva; indicator. ~ de ploaie. ◊ ~ de hotar obiect (piatra stalp copac etc.) care indica o linie de demarcatzie. ~ de carte fashie de carton sau de alt material pusa intro carte pentru a indica pagina unde a fost intrerupta lectura. A face ~ (sau ~e) a face o mishcare care sugereaza ceva. ~e grafice totalitate a semnelor folosite in scriere. ~e de punctuatzie semne grafice (virgula punct punct shi virgula etc.) care indica in scris intonatzia shi structura sintactica a vorbirii. ~ diacritic semn pus deasupra sau dedesubtul unei litere pentru ai indica o valoare fonetica suplimentara. ~e matematice semne care indica anumite operatzii matematice. ~e conventzionale figuri simbolice menite sa reprezinte ceva in mod conventzional. ~ monetar a) tot ceea ce este imprimat pe o moneda; b) insashi moneda. ~ verbal (sau lingvistic) unitate semnificativa a limbii. 2) Marca speciala facuta pentru a recunoashte un lucru sau o fiintza. 3) Pata naturala proprie unui obiect sau unei fiintze. 4) Urma lasata de un obiect in rezultatul actziunii unui factor extern. 5) Particularitate dupa care poate fi recunoscut un lucru sau un fenomen; indiciu. ~e de boala grea. ◊ ~ bun (sau rau) semn care ar prevesti ceva placut (sau ceva neplacut). A da ~ (sau ~e) de viatza a da de shtire despre sine. In (sau k) ~ k dovada. Sub ~ul avand k simbol. /<lat. signum

semn n. 1. ceeace serva a face cunoscut ce da sa intzeleaga ceva: semn din cap ashi face semne semn de ploaie; 2. ceeace serva a reprezenta ceva: semne algebrice; fig. vorbele sunt semnele cugetarii: semn onorific (de serviciu) medalie creiata in 1872 shi data ofitzerilor dupa 18 sau 25 ani de serviciu fara pata; 3. urma pata: semne de varsat; 4. tzinta de dat cu pushca: a trage la semn; 5. fiecare din cele douasprezece figuri ale zodiacului; 6. fig. indiciu prezaj: semn rau; pe semne probabil. [Lat. SIGNUM].

semn n.pl. e (lat sĭgnum semn; it. segno sard. sinnu pv. sen vfr. segn nfr. seing sp. senõ pg. senho. V. con shi desemn insemn). Lucru figura indiciŭ gest mishcare saŭ intimplare din care potzĭ intzelege ceva (cea fost ce e sau ce va fi): literiles nishte semne cu care reprezentam sunetele din care se compun vorbele vorbeles semnele cugetariĭ numereles semnele cu care socotim zodiacu are 12 semne nouriĭ negrĭ is semne de ploaĭe lucrurile deranjate eraŭ un semn k umblase cineva pin casa cinele s’a apropiat la un semn al stapinuluĭ. Semnalment particularitate fizica congenitala saŭ accidentala (alunica neg cicatrice ciupiturĭ de varsat): semnele hotzuluĭ eraŭ: urechile blegĭ paru rosh ciupit de varsat degetu aratator lipsa la mina stinga. Semnal gest: ĭa facut semn k se apropie dushmanu. TZinta punct de ochit (cu pushca). TZanc punct de lovit cu peatra saŭ de ajuns in fuga: s’a oprit la semn. Vechĭ. Blazon. Semn raŭ (saŭ bun) indiciŭ defavorabil (saŭ favorabil). Atzĭ face semnu cruciĭ (ob. atzĭ face cruce) atzĭ face cu mina semnu (gestu) creshtinesc dc rugacĭune. Pe semne se vede probabil: pe semne k e bolnav daca n’a venit. In (saŭ k) semn de k: in semn de prietenie.

samn sn vz semn

semn s. n. pl. sémne

semn s. n. pl. sémne

semn

SEMN s. v. consemnare criteriu icoana inscriptzie insigna insemn insemnare mentziune minune miracol norma notatzie nota principiu semnalment shtire veste.

SEMN s. 1. indicator jalon reper. (K ~ este un stalp de piatra.) 2. (reg.) zaloaga. (~ de carte.) 3. marca. (~ distinctiv aplicat pe un obiect.) 4. semn grafic = caracter. (Un scris cu tot felul de ~.) 5. (LINGV.) semn de punctuatzie = semn ortografic; semnele citarii v. ghilimele; semn ortografic = semn de punctuatzie; semnul exclamatziei v. semnul exclamarii; semnul exclamarii = semnul exclamatziei (rar) punct al mirarii punct de exclamatzie; semnul intrebarii = (inv.) punct de intrebare semn intrebator semn raspunzator. 6. semn zodiacal = zodiac zodie. 7. constelatzie zodie. (Cele 12 ~ ale zodiacului.) 8. tzinta (prin Transilv. shi Ban.) shaiba (inv.) tzel. (Trage cu pushca la ~.) 9. (MED.) cicatrice urma (rar) rana stigmat (inv. shi reg.) beleazna (prin nordestul Olt.) pupaza. (Ia ramas un ~ de la plaga.) 10. urma. (Na lasat nici un ~ al trecerii sale pe aici.) 11. insemn simbol. (Sceptrul era ~ul puterii domnitorului.) 12. dovada indicatzie indiciu marturie pilda proba (livr.) testimoniu (inv. shi reg.) scrisoare (inv.) raspuns. (Exista numeroase ~ in sprijinul...) 13. amintire. (Ii cere un ~ spre a nul uita.) 14. semnal. (La ~ul convenit a aparut.) 15. manifestare simptom. (Are ~e de nebunie.) 16. piaza prevestire (livr.) augur. (~ bun sau rau.) 17. atribut calitate caracter caracteristica insushire nota particularitate proprietate specific trasatura (reg.) insushietate (fig.) amprenta marca pecete sigiliu timbru. (Cateva ~ esentziale ale acestui fenomen.)

semn s. v. CONSEMNARE. CRITERIU. ICOANA. INSCRIPTZIE. INSIGNA. INSEMN. INSEMNARE. MENTZIUNE. MINUNE. MIRACOL. NORMA. NOTATZIE. NOTA. PRINCIPIU. SEMNALMENT. SHTIRE. VESTE.

SEMN s. 1. indicator jalon reper. (K ~ este un stilp de piatra.) 2. (reg.) zaloaga. (~ de carte.) 3. marca. (~ distinctiv aplicat pe un obiect.) 4. semn grafic = caracter. (Un scris cu tot felul de ~.) 5. (LINGV.) semnele citarii = ghilimele (pl.) (inv.) aducatoare semnul aducerii; semnul exclamatziei = semnul exclamarii (rar) punct al mirarii punct de exclamatzie; semnul exclamarii = semnul exclamatziei (rar) punct al mirarii punct de exclamatzie; semnul intrebarii = (inv.) punct de intrebare semn intrebator semn raspunzator. 6. semn zodiacal = zodiac zodie. 7. constelatzie zodie. (Cele 12 ~ ale zodiacului.) 8. tzinta (prin Transilv. shi Ban.) shaiba (inv.) tzel. (Trage cu pushca la ~.) 9. (MED.) cicatrice urma (rar) rana stigmat (inv. shi reg.) beleazna (prin nordestul Olt.) pupaza. (Ia ramas un ~ de la plaga.) 10. urma. (Na lasat nici un ~ al trecerii sale pe aici.) 11. insemn simbol. (Sceptrul era ~ puterii domnitorului.) 12. dovada indicatzie indiciu marturie pilda proba (livr.) testimoniu (inv. shi reg.) scrisoare (inv.) raspuns. (Exista numeroase ~ in sprijinul...) 13. amintire. (Ii cere un ~ spre a nul uita.) 14. semnal. (La ~ convenit a aparut.) 15. manifestare simptom. (Are ~e de nebunie.) 16. piaza prevestire (livr.) augur. (~ bun sau rau.) 17. atribut calitate caracter caracteristica insushire nota particularitate proprietate specific trasatura (reg.) insushietate (fig.) amprenta marca pecete sigiliu timbru. (Citeva ~ esentziale ale acestui proces.)

SEMN INTREBATÓR s. v. semnul intrebarii.

SEMN RASPUNZATÓR s. v. semnul intrebarii.

SEMNUL ADÚCERII s. v. ghilimele semnele citarii.

semn intrebator s. v. SEMNUL INTREBARII.

semn raspunzator s. v. SEMNUL INTREBARII.

semne s. pl. v. TATUAJ.

semnul aducerii s. v. GHILIMELE. SEMNELE CITARII.

semn (ne) s. n. 1. Tot ceea ce arata ceva. 2. Semnal. 3. Simptom indiciu. 4. Anuntz pronostic prezicere. 5. Minune miracol. 6. Simbol de zodiac. 7. Marca simbol. 8. Urma vestigiu dira. 9. Cicatrice escara urma de cusatura urita. 10. Stea tzinta alba la animale. 11. (Arg.) Gaj zalog cautziune. Mr. semnu megl. semn. Lat. sĭgnum (Pushcariu 1577; REW 7908) cf. it. segno prov. senh v. fr. seing cat. senya sp. seña port. senha. Der. semna vb. (inv. a marca a semnala a infiera); insemna vb. (a marca a infiera a nota a cataloga a semnala; a reprezenta a semnifica a simboliza; a avea intzelesul de; a reprezenta a picta a grava; inv. a consemna a indrepta; a nota ashi lua notitze a inscrie; a arata a indica; inv. a fixa a stabili; refl. inv. a revela a face cunoscut) de la semn sau de la lat. sĭgnāre (DAR; REW 7905; Rosetti I 173) cf. fr. enseigner sp. enseñar port. ensenhar; insemnat adj. (marcat; figurat reprezentat; semnalat mentzionat cotat; indicat stabilit fixat care conteaza; important notabil de clasa); neinsemnat adj. (insignifiant); insemnare s. f. (semnificatzie; sens; ratziune de a fi; importantza interes; nota observatzie); insemnatura s. f. (inv. semn semnal nota); insemnatate s. f. (importantza); insemnator adj. (care semnifica; inv. important considerabil); neinsemnator adj. (fara importantza). Der. neol. (din fr. cu reductzia grupului ign la emn prin analogie cu semn) semna vb. (a iscali); semnal s. n. (semn conventzional); semnatura s. f. (iscalitura); semnifica vb.; semnificativ adj. (important); semnificatzi(un)e s. f. (intzeles); consemna vb.; desemna vb.; resemna vb.; insemn s. n.

SEMN. Subst. Semn semnal; semnalment signalment (rar) indiciu indicator; simbol emblema reprezentare. Semn natural semn conventzional. Semn grafic; litera; cifra; semn de punctuatzie. Semn matematic simbol matematic; simbol chimic. Semn diacritic. Semn lingvistic. Signal (rar). Semnal sonor semnal luminos. Semn de circulatzie; indicator semnalizator; marcaj. Emblema stema blazon; insemn (rar); insigna. Semn secret (tainic). Semne heraldice; semnele puterii. Semn bun; semn rau. Gest; mimica; gesticulatzie gestica. Urma amprenta pecete (fig.). Sistem de semne; cod cifru. Sistem de semnalizare. Teoria semnelor; simbolica simbolistica (livr.); semiologie semiotica. Semiolog semiotician. Adj. Simbolic; heraldic; semiotic semiologic. Vb. A semnaliza a semnala a indica a arata a reprezenta a simboliza a semnifica. A face (cuiva) un semn a comunica prin semne; a gesticula a mima. A incifra a codifica a coda. A descifra a decoda a citi. V. cuvint denumire scriere semnificatzie steag strigat.

sémn s.n. vezi semn lingvistic

semn reprezentare (grafica sau nu) a contzinutului muzical emotzional (semantic) adresat receptorului. Definitzia reprezinta doar o incercare poate hazardata shi cu sigurantza departe de sensul adevarat deoarece nici pana astazi nu sa demonstrat in mod precis daca muzica poate constitui un limbaj. Deshi sau efectuat multe cercetari in aceasta directzie nu sau putut stabili granitzele semnificatziei in arta sonora ea ramanand intro sfera extrem de laxa in ceea ce priveshte notziunea exacta de sens. Deshi semiotica generala (de la Ferdinand de Saussure incoace) studiaza toate genurile de semne: in literatura in folclor* in muzica in ritualurile simbolice inca nu sa stabilit daca sistemul de s. al muzicii formeaza o limba prin care se pot exprima idei sentimente precise asha cum se intampla in literatura. (La aceasta nebuloasa concura mai ales in zilele noastre shi multitudinea de notatzii care ies din sfera notatziei (1) traditzionale). Totodata inca nu sa stabilit precis care este nivelul minim de la care incepe semnificatzia in muzica (sunetul* intervalul* celula melodica motivul* fraza* etc.) deci care este unitatea minima ce poate semnifica. Exista importante cercetari dar care lasa loc discutziilor in viitor (Ruwet Boulez Xenakis Daniélou Nattiez sh.a.). Definitzia noastra are la baza o definitzie abstracta (deci teoretic aplicabila shi muzicii) a lui Ch. Peirce: semnul „este ceva care tzine loc de ceva pentru cineva”. Atat definitzia cat shi clasificarea care le face Peirce sunt cat de cat valabile pentru a ne oferi o imagine sumara (realizata de noi prin paralelism) a ceea ce inseamna s. in muzica. S. iconice (de ex.: desenul unui cal) se bazeaza pe raporturi proportzii geometrice fiind in muzica legate de ideea de grafism (in special in scriiturile contemporane). Indexul desemneaza s. nedecompozabile cum ar fi in muzica indicatziile dinamicii* sau semnele (v. tactare) dirijorale (care sunt de fapt semnale; ele nu formeaza o structura avand doar valoare indicativa fiind totodata legate de timpul de producere). S. propriuzis tzine de ideea articularii. Intervine aici un raport arbitrar intre semnificant shi semnificat (aceeashi idee este exprimata in mai multe limbi rezulta deci ideea arbitrariului legata de notatzie). In muzica exista un flux sonor care se noteaza folosind arbitrarul. Atat semnificantul cat shi semnificatul sunt compozabile sau decompozabile. Astfel nu exista o dubla articulare k in limbaj (nu seamana cu limba conventzionala). Incertitudinea s. in muzica nu se afla la nivelul semnificantului care se traduce prin imagini acustice valori fonice etc. ci la cel al semnificatului unde contzinutul notzional propriu cuvintelor se afla aici intro sfera destul de larga cu frontiere labile. In concluzie nu putem defini in mod precis s. in muzica deoarece dincolo de exprimarea lui scrisa sau nescrisa (dirijat* muzici improvizatorice* etc.) exista o incarcatura semantica pana in ziua de azi relativ cunoscuta mai precis doar intuita shi foarte subiectiva. Datorita aspectului polisemic sub care se prezinta muzica dificultatzile intampinate de semiologia muzicala sunt mari. SHi chiar gandind la modul ideal daca ele ar fi pe deplin rezolvate ce sens ar mai avea muzica daca am puteao reproduce exact shi integral in cuvinte? Transcrierea muzicii prin alt sistem semiologic este imposibila. Fiecare arta prin specificul ei are ceva intraductibil ceea ce nu inseamna k nu comunica. Intraductibilul reprezinta tocmai specificul fara de care artele sar putea reduce la una singura: arta cuvantului. V. analiza; estetica muzicala; fenomenologie; structura.

SEMN s. n. (cf. lat. signum): indice marca distinctiva; element lingvistic perceptibil prin simtzuri care reprezinta indica sau exprima ceva diferit de sine insushi. Conceptul de s. a fost introdus in lingvistica de catre Ferdinand de Saussure in 1916. Prin el acesta intzelegea o entitate psihica cu doua fatzete care uneshte un concept (semnificatul) shi o imagine acustica (semnificantul); un raport de interdependentza intre semnificatzie shi un element semnificativ (o transha sau o secventza sonora). S. lingvistic are caracter arbitrar (intre contzinutul shi forma s. lingvistic nu exista nici un fel de legatura) iar semnificantul caracter linear (sunetele vorbirii exista numai in succesiune). In mod obishnuit prin s. lingvistic se intzelege complexul sonor (imaginea acustica) al cuvantului privit k purtator al unui contzinut psihic al unui intzeles al unei notziuni. S. lingvistic are patru functzii fundamentale legate de natura contzinutului general shi abstract exprimat de el: a) functzia de abstractizare shi de generalizare (el face posibil saltul de la cunoashterea senzoriala la cunoashterea ratzionala de la primul la cel deal doilea sistem de semnalizare): b) functzia de fixare a datelor cunoashterii umane; c) functzia de diferentziere in cadrul sistemului realizata prin formele shi prin morfemele sale (in virtutea unor reguli shi calitatzi distincte proprii); d) functzia de transmitere a informatziei (a ideilor shi a sentimentelor) in calitate de element al comunicarii. ◊ ~ diacrític: s. adaugat unei litere deasupra dedesubtul sau lateral pentru a reda un sunet diferit de cel notat prin litera respectiva cand i lipseshte acest semn. Alfabetul limbii romane are trei s. diacritice: (˘) la litera a (^) la litera a shi i shi () la literele sh shi tz. ◊ ~ gráfic: s. care reprezinta o litera o cifra o regula ortografica sau de punctuatzie k de exemplu m (litera) 8 (cifra) () cratima (;) punct shi virgula etc. ◊ ~ ortográfic: s. grafic conventzional care serveshte la realizarea scrierii corecte a cuvantului a expresiei sau a locutziunii. Sunt considerate s. ortografice in limba romana: liniutza de unire (crátima) shi apostroful (v. shi ortografíe). ◊ ~ de punctuatzie: s. grafic conventzional care are rolul de a delimita o parte de propozitzie o propozitzie o fraza sau de a marca o unitate morfologica (un vocativ un imperativ) o pauza o intrerupere a shirului vorbirii etc. Sunt considerate s. de punctuatzie in limba romana: punctul semnul intrebarii semnul exclamarii virgula punctul shi virgula doua puncte ghilimelele linia de dialog linia de pauza parantezele shi punctele de suspensie (v. fiecare s. de punctuatzie precum shi termenul de punctuátzie). ◊ ~ exclamắrii: s. de punctuatzie (!) care marcheaza grafic intonatzia exclamativa a unui vocativ sau a unei interjectzii (considerate unitatzi morfologice independente care exprima stari afective); a unei propozitzii exclamative sau imperative (considerate unitatzi sintactice cu contzinut afectiv) care inlocuieshte replica dintro conversatzie (cand aceasta este echivalenta cu o exclamatzie shi exprima surpriza nedumerirea admiratzia etc. sau un ordin) sau care sugereaza indoiala sau ironia autorului fatza de cele afirmate anterior k in exemplele „Ionica!... Mai Ionica!... scoala... sa te duci sa dobori iarba ceea” (L. Rebreanu); „Ioane! Ioane! Ioane! SHi Ion pace!” (Ion Creanga); „Moshule! shtii drumul la Harlau?” (M. Sadoveanu); „Ura! maretz senaltzan vant / Stindardul Romaniei!” (V. Alecsandri); „... eu zvrr! chibriturile din mana shi tzushti! la spatele lui Zaharia” (Ion Creanga); „Pe urma alta pasare a inganat incet adormind: TZic! tzic! tzic!” (I. Al. BratescuVoineshti); „E sabie in tzara! au navalit tatarii” (V. Alecsandri); „Dulce Romanie asta tzio doresc!” (M. Eminescu); „Cat de frumoasa teai gatit / Naturo tu!” (G. Coshbuc); „Stai pasha! Sa piara azi unul din noi” (idem); „Ia asculta baiete!” (Al. Odobescu); „Ioane cata sa nu dam cinstea pe rushine shi pacea pe galceava!” (Ion Creanga); „Nu vrea shi pace!...” (I. L. Caragiale); „Am scris lui Barbu in frantzuzeshte (!) k sal felicit pentru discursul sau” (idem). ◊ ~ intrebắrii: s. de punctuatzie (?) care marcheaza grafic intonatzia interogativa a unui cuvant a unui grup de cuvinte a unei propozitzii sau fraze cu caracter interogativ (directa sau retorica) care inlocuieshte replica dintro conversatzie (cand aceasta este echivalenta cu o intrebare shi exprima o nedumerire) sau care sugereaza rezervele sau indoielile autorului fatza de cele afirmate anterior k in exemplele „Bine ar fi daca ai face dumneata altceva... Ce?” (Z. Stancu); „... mie sami dai scrisoarea... Primeshti?” (I. L. Caragiale); „Ei flacaule de pe unde?... Ce vanturi?...” (B. SHt. Delavrancea); „De vanzare tzii gainusha ceea mai baiete?” (Ion Creanga); „Tu asha ai face?” (M. Sadoveanu); „Cui nu iar fi placut acea seara de vara...? Cine nar fi admirat cerul fara de nori...?” (B. SHt. Delavrancea); „Ai vrut sa ucizi legea?” (B. P. Hasdeu); „Care sa intors de la usha mea fara sa cashtige dreptate shi mangaiere?” (C. Negruzzi); „ Ei da! shi Costica... ?... Costica Arion...” (I. L. Caragiale); „G. D. Ladima un stralucit talent” sau „a fost unul dintre cei mai laudatzi (?) poetzi de azi” (Camil Petrescu) etc. Pentru folosirea celorlalte semne de punctuatzie shi a semnelor ortografice v. shi Indreptar ortografic ortoepic shi de punctuatzie Editzia a Va Academia Romana Institutul de lingvistica „Iorgu Iordan” Univers enciclopedic Bucureshti 1995.

semn lingvistic Termen fundamental in orice shtiintza a limbajului utilizat cu acceptzii mai mult sau mai putzin diferite: ♦ reuniunea celor doua laturi semnificant shi semnificat; ♦ relatzia dintre semnificant shi semnificat; ♦ in interpretari mai izolate semnul se reduce la semnificant;

afone semne ~ (gr. ἄφωνα σημάδια afona simadia) (Biz.) v. notatzie (IV).

agogice indicatzii shi semne ~. Ad libitum* senza misura a suo arbitrio a piacere* a capricio* etc. indica o interpretare libera bogata in efecte agogice. Accelerando* stringendo* indica grabirea iar rallentando* ritardando* ritenuto* incetinirea treptata a mishcarii pana la proxima indicatzie de tempo (2). Semnele de cezura* (’; /; //) scrise dupa o nota (1) sau pe o bara (II 3) de masura indica o scurta suspendare prin pauza* a pulsatziei metrice iar coroana* aplicata pe o nota pe o pauza sau pe o bara de masura oprirea pulsatziei sau prin lungirea notei sau a pauzei; aceste semne apar shi combinate respectiv peste semnele de cezura / // /// se aplica cate o coroana* ( ̯ ). Etnomuzicologia* foloseshte semnele ∪ ∩ prin care se indica cate o minima lungire respectiv scurtare a notei corespunzatoare acestea insa sunt de cele mai multe ori maniere de domeniul rubatoului. A. shi in acelashi timp dinamice*: calando* smorzando* morendo* deficiendo.

cheironomice semne ~ (Biz.) V. notatzie (IV).

daseia (dasia) semne v. musica enchiriadis; accent (1).

dinamice indicatzii shi semne ~ Forte* shi derivatele sale (f ff fff ffff fffff) indica nuantze (relativ) tari; piano* shi derivatele sale (p pp ppp) nuantze slabe; mezza voce* mezzoforte* (mf) mezzopiano (mp) poco forte poco piano nuantze medii intermediare più forte shi più piano nuantze raportate la nuantza precedenta; crescendo* (cresc. <) intarirea treptata iar de(s)crescendo* sau diminuendo* (dim. ›) slabirea treptata a intensitatzii*. (Sin.: semne de nuantza). D. care se refera la o singura nota k fortepiano* (fp) forzato* sforzato sau sforzando* (fz sf sfz) forzatissimo (ffz) mezzofortepiano (mfp) sunt in acelashi timp shi indicatzii de articulare*; rinforzando* (rf rfz rinf.) care indica un crescendo* energic shi rapid pe o singura nota sau pe un fragment muzical scurt uneori apare shi k sin. cu sforzato iar calando* deficiendo morendo* shi smorzando* sunt indicatzii comune dinamicii shi agogii*. Exista shi numeroase indicatzii de tehnica instr. cu univoce implicatzii dinamice: organo pleno* sotto voce* con surdino una corda* tutte le corde etc.

expresie semn de ~ semn grafic ce indica gradatziile expresive (v. agogice semne; dinamice semne) ce insotzesc un text muzical sporindui expresivitatea. (Ex. semne agogice: accellerando rallentando rubato a tempo Tempo I°; Semne dinamice: niente p pp ppp f ff fff sf sfz dim. perdendosi molto (f) con passione con sentimento etc.).

fonetice semne ~ (< gr. φωνητιϰὰ σημάδια [fonetica simádia]) (Biz.) v. notatzie (IV.)

nuantza semne de ~ v. dinamice semne.

semne agogice v. agogice indicatzii shi semne.

semne de alteratzie v. alteratzie.

IN HOC SIGNO VINCES (lat.) sub acest semn vei invinge Eusebiu „De vita Constantini” I 28. Deviza a imparatului creshtin Constantin cel Mare inscrisa sub semnul unei cruci pe stindardele armatei sale inainte de lupta cu Maxentziu. Astazi expresia se foloseshte pentru a arata calea care trebuie sa o urmeze cineva pentru ashi realiza un ideal.

WHEN A TRUE GENIUS APPEARS IN THE WORLD YOU MAY KNOW HIM BY THIS SIGN THAT THE DUNCES ARE IN ALL CONFEDERACY AGAINST HIM (engl.) cand apare un adevarat geniu in lume potzi sal recunoshti dupa acest semn: totzi ignorantzii se unesc impotriva lui J. Swift „Thoughts on various subjects”.

semn semne s. n. (intl.) amanet.

a lasa semn expr. (intl.) a lasa amanet.