AMINTÍRE amintiri s. f. I. Faptul de a(shi) aminti. ◊ Loc. adv. In amintirea cuiva (sau a ceva) = k semn k cineva (sau ceva) na fost dat uitarii. II. 1. Imagine pastrata in memorie lucru amintit. 2. Obiect (daruit) care aminteshte de cineva sau de ceva; suvenir. 3. (La pl.) Gen literar asemanator cu memoriile in care scriitorul descrie fapte din propria viatza. V. aminti.

amintíre¹ sf [At: NEGRUZZI S. I 38 / Pl: ~tiri / E: aminti] 1 Revenire in mintea cuiva a unui fapt a unui lucru din trecut. 2 (Ilav) In ~ a cuiva (sau a ceva) K semn k cineva (sau ceva) nu a fost dat uitarii. 3 Imagine pastrata in memorie. 4 Obiect (daruit) care aminteshte de cineva (sau de ceva) Si: suvenir. 5 (Lpl) Gen literar asemanator cu memoriile in care scriitorul descrie fapte din propria viatza.

AMINTÍRE amintiri s. f. I. Faptul de A(shi) aminti. ◊ Loc. adv. In amintirea cuiva (sau a ceva) = k semn k cineva (sau ceva) na fost dat uitarii. II. 1. Imagine pastrata in memorie lucru amintit. 2. Obiect (daruit) care aminteshte de cineva sau de ceva; suvenir. 3. (La pl.) Gen literar asemanator cu memoriile in care scriitorul descrie fapte din propria viatza. V. aminti.

AMINTÍRE amintiri s. f. I. Faptul de a ( sh i) aminti. 1. Reproducere in minte a ceva intiparit in memorie; aducereaminte. Mash fi bucurat mai mult daca nu miar fi fost ochii in lacrimi la amintirea mamei. SADOVEANU N. F. 82. ◊ Loc. adv. In amintirea cuiva (sau a ceva) = k semn k cineva (sau ceva) na fost dat uitarii; in memoria... spre aducere aminte. Cinstesc pe batrine in amintirea trecutei lor frumusetzi. NEGRUZZI S. I 38. 2. Pomenire mentzionare. Locurile care inconjura satul nostru incas vrednice de amintire. CREANGA A. 7. II. 1. Ceea ce se tzine minte lucru amintit imagine pastrata in memorie. O amintire k un reflex din alta viatza se contureaza inaintemi cu forme... de vis. SADOVEANU N. F. 25. Insashi amintireai cuncetul se pierduse. MACEDONSKI O. I 258. Sta zimbind deo amintire pe genunchi scriind o carte. EMINESCU O. I 149. ◊ Expr. A pastra amintirea cuiva (sau a ceva) = a mentzine in sfera memoriei a nu da uitarii. Nici toamnele nici primaverile de altadata Nu au lasat urme in voi... Eu numai am pastrat amintirea lor intreaga inscrisa in inima. BENIUC V. 24. ♦ (Rar impropriu) Intimplare de care cineva ishi aduce aminte. Ii veni din nou in cap amintirea cu jimbla. SAHIA N. 35. 2. (La pl.) Gen de productzie literara in care scriitorul descrie fapte petrecute intro perioada indepartata din viatza sa; memorii. Amintiri din copilarie [titlu]. CREANGA.

AMINTÍRE amintiri s. f. I. Faptul de a(shi) aminti. ◊ Loc. adv. In amintirea cuiva (sau a ceva) = k semn k cineva (sau ceva) na fost dat uitarii. II. 1. Imagine pastrata in memorie lucru amintit. 2. (La pl.) Gen de productzie literara in care scriitorul descrie fapte din propria viatza.

AMINTÍRE ~i f. 1) v. A AMINTI. 2) Imagine pastrata in memorie. In ~ea cuiva. A lasa o ~. 3) Obiect (daruit sau procurat) care aminteshte de cineva sau de ceva; suvenir. 4) la pl. Scriere in care sunt cuprinse memorii. [G.D. amintirii] /v. a aminti

amintire f. aducere aminte (nu destul de limpede).

amintíre f. Aducere aminte; obĭect caretzĭ aduce aminte: acest ceasornic e o amintire de la tata. V. suvenir.

amintíre s. f. g.d. art. amintírii; pl. amintíri

amintíre s. f. g.d. art. amintírii; pl. amintíri

AMINTÍRE s. 1. v. semnalare. 2. v. pomenire. 3. aducereaminte (astazi rar) suvenir (grecism inv.) promit. (Dulci ~.) 4. memorie minte. (Iau ramas in ~ toate aceste lucruri.) 5. memorie (inv.) pamente. (In ~ lui sa ridicat un monument.) 6. semn. (Ii cere o ~ spre a nul uita.)

AMINTIRE s. 1. citare indicare mentzionare mentziune pomenire semnalare (rar) semnalizare. (~ unui fapt semnificativ.) 2. pomenire (inv.) pomana pomelnic pomina. (Pentru ~ cuiva.) 3. aducereaminte (astazi rar) suvenir (grecism inv.) promit. (Dulci ~.) 4. memorie minte. (Iau ramas in ~ toate aceste lucruri.) 5. memorie (inv.) pamente. (In ~ iui.) 6. semn. (Ii cere o ~ spre a nul uita.)

BEATE MEMORIAE (lat.) de fericita amintire Un lucru o fapta o persoana beate memoriae.