POMENÍRE pomeniri s. f. Actziunea de a (se) pomeni. ♦ Ceremonie religioasa in cadrul careia se comemoreaza amintirea unei persoane decedate sau a unui eveniment. ♦ Slujba sau rugaciune pentru mortzi. ♦ Veshnica pomenire = cantare bisericeasca cu care se termina slujba de inmormantare sau un parastas. ♦ (Inv. shi pop.) Aducereaminte amintire. V. pomeni.

pomenire sf [At: CORESI EV. 428 / Pl: ~ri / E: pomeni] 1 Aducereaminte. 2 (Ivr) Aniversare. 3 (Pop) Comemorare. 4 Semnalare verbala sau scrisa. 5 Mentzionare a unor lucruri a caror amintire se transmite oral sau in scris shi dainuie din generatzie in generatzie. 6 Dainuire de multa vreme sau de totdeauna asha cum este acum. 7 Cunoashtere de multa vreme sau de totdeauna. 8 (Pop) Trezire din somn. 9 (Reg) Trezire dintro betzie. 10 (Inv) Numire. 11 (Inv; ie) A se stinge (sau a pieri) ~a (cuiva) cu sunet A disparea din atentzie. 12 (Inv; iae) A fi dat uitarii. 13 (Ccr) Ceea ce ramane in amintirea oamenilor. 14 TZinere de minte. 15 (Pex) Faima. 16 (Pex) Semn urma care aminteshte ceva. 17 (Inv) Memorie. 18 (Inv) Minte considerata k sediu al procesului de memorare. 19 Slujba sau rugaciune in amintirea celor mortzi Si: (inv) pamente. 20 (Is) Veshnica (lor sau lui ei) ~ Cantare bisericeasca de incheiere a slujbei de inmormantare sau de parastas.

POMENÍRE pomeniri s. f. Actziunea de a (se) pomeni. ♦ Ceremonie religioasa in cadrul careia se comemoreaza amintirea unei persoane decedate sau a unui eveniment din trecut. ♦ Slujba sau rugaciune pentru mortzi. ◊ Veshnica pomenire = cantare bisericeasca cu care se termina slujba de inmormantare sau un parastas. ♦ (Inv. shi pop.) Aducereaminte amintire. V. pomeni.

POMENÍRE (2) pomeniri s. f. 1. Faptul de a pomeni de cineva sau de ceva (v. mentzionare); aducereaminte amintire. In frunte avea un semn de arsura o zburatura de glontz fioroasa pomenire din ziua atacului de la Grivitza. MIRONESCU S. A. 24. Batjocoreshte fara rushine cinstita pomenire a parintzilor mei. CARAGIALE O. III 90. Calugarenii inca pastreaza pomenirea Vitejilor cen valeai aflara nemurirea. ALEXANDRESCU M. 31. ◊ (Poetic) Azi nui Ileana nicairea Deabia traieshten pomenirea Poveshtilor cu dulce rost. COSHBUC P. I 125. ◊ (In constructzie cu verbul «a ramine» precedat de prep. «de») Asha minune shasha pedeapsa are sa ramiie de pomenire! striga ea. SADOVEANU O. VIII 119. Traira shi imparatzira in fericire de le ramase numele de pomenire in vecii vecilor. ISPIRESCU L. 217. 2. Milostenie binefacere pomana. A inchinat toata averea sa manastirii Neamtzului shi el sa calugarit... facind multe pomeniri cit a fost in viatza. CREANGA A. 21. 3. Ceremonie in cadrul careia se comemoreaza o persoana sau un eveniment din trecut. In ianuarie 1910 a avut loc la Humuleshti pomenirea de douazeci de ani de la moartea lui Creanga. SADOVEANU B. 95. ♦ Slujba sau rugaciune pentru credincioshii in viatza shi mai ales pentru mortzi. Uneori de rusalii shin simbata de pomenire a mortzilor urca pe deal la nucii shi vishinii cimitirului. CAMILAR N. I 109. Ai savirshit dea bine Sfinta manastire Pentru pomenire? PASCULESCU L. P. 192. Merg cu totzi pe cale Sa aleagan vale Loc de manastire SHi de pomenire. ALECSANDRI P. P. 186. ◊ Vecinica pomenire = cintare cu care se termina prohodul sau parastasul. Dupa ce au sfirshit... cantorii bisericeshti de cintat vecinica pomenire stropesc pe mort cu apa sfintzita. MARIAN I. 260. ◊ Expr. Fericitul intru pomenire = cel pentru care se face slujba bisericeasca; (familiar) ins. Acestai nefericitul intru pomenire care a dat chiorish peste plumbii lui Alexandru. GANE N. I 129.

POMENÍRE ~i f. 1) v. A POMENI. 2) Comemorare a amintirii unei persoane decedate sau a unui eveniment istoric. 3) Slujba religioasa pentru cei mortzi. ◊ Veshnica ~ cantare bisericeasca de incheiere a prohodului. /v. a pomeni

pomenire f. 1. amintire facuta de preot in onoarea unui mort.: fericitul intru pomenire; 2. aducere aminte: pomenirea numelui; 3. pomana: facand multe pomeniri cat a fost in vieatza CR.

pomeníre f. Comemorare serviciŭ religios shi pomana in onoarea unuĭ mort. Mentziune. Fericitu intru pomenire defunctu. Veshnica pomenire ultima rugacĭune la inmormintare.

pomeníre s. f. g.d. art. pomenírii; (parastase) pl. pomeníri

pomeníre s. f. g.d. art. pomenírii; (binefaceri) pl. pomeníri

POMENÍRE s. 1. amintire citare indicare mentzionare mentziune semnalare (rar) semnalizare. (~ unui fapt semnificativ.) 2. amintire (inv.) pomana pomelnic pomina. (Pentru ~ cuiva.) 3. (BIS.) (inv.) pamente. (~ a unui mort la biserica.)

POMENIRE s. 1. amintire citare indicare mentzionare mentziune semnalare (rar) semnalizare. (~ unui fapt semnificativ.) 2. amintire (inv.) pomana pomelnic pomina. (Pentru ~ cuiva.) 3. (BIS.) (inv.) pamente. (~ a unui mort la biserica.)