11 definiții pentru milostenie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MILOSTÉNIE, milostenii, s. f. 1. Binefacere, pomană. ♦ Spec. Danie făcută unei mănăstiri, unei biserici. 2. (Înv.) Milă1 (1); altruism. – Din sl. milostinija, prin apropiere de cuvinte formate cu suf. -enie.

MILOSTÉNIE, milostenii, s. f. 1. Binefacere, pomană. ♦ Spec. Danie făcută unei mănăstiri, unei biserici. 2. (Înv.) Milă1 (1); altruism. – Din sl. milostinija, prin apropiere de cuvinte formate cu suf. -enie.

milostenie sf [At: COD. VOR. 62/11 / Pl: ~ii / E: slv милостинia pad -enie] 1- 2 (Îvp) Milă1 (1, 28). 3 Bunătate. 4 Binefacere care se face cuiva Si: ajutor, pomană, milostivire (3). 5 (Ccr) Milă1 (38). 6 (Irn; îe) A-i tremura mâna de ~ A fî un om zgârcit. 7 Danie, ofrandă făcută unei biserici, unei mănăstiri etc. sau slujitorilor acestora.

MILOSTÉNIE, milostenii, s. f. 1. Binefacere, pomană, milă (2). Făcu milostenie ologului din ușa bisericii. DUMITRIU, B. F. 138. Am pățit și noi ca un cerșitori, care ședea pe comoară și cerea milostenie. CREANGĂ, P. 134. ♦ Danie făcută unei mănăstiri, unei biserici etc. Maicele din schit primeau din cînd în cînd milostenii. GALACTION, O. I 315. 2. (Învechit) Milă (1), altruism. Puterea milosteniei și inima ta cea bună te ajută. CREANGĂ, P. 214.

MILOSTÉNIE ~i f. 1) Sentiment de compătimire față de suferințele și nenorocirile altora; milă; compasiune. 2) Dar făcut unui nevoiaș; milă. /<sl. milostinija

milostenie f. dare de milă, ofrandă caritabilă. [Slav. MILOSTYNĬA, mizericordie].

milosténie f. (vsl. milostynĭ). Pomană, caritate, ajutarea nenorociților.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

milosténie (-ni-e) s. f., art. milosténia (-ni-a), g.-d. art. milosténiei; pl. milosténii, art. milosténiile (-ni-i-)

milosténie s. f. (sil. -ni-e), art. milosténia (sil. -ni-a), g.-d. art. milosténiei; pl. milosténii, art. milosténiile (sil. -ni-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MILOSTÉNIE s. v. ajutor, bunăvoință, grație, har, îndurare, îngăduință, înțelegere, mărinimie, milă, milostivire, pomană.

milostenie s. v. AJUTOR. BUNĂVOINȚĂ. GRAȚIE. HAR. ÎNDURARE. ÎNGĂDUINȚĂ. ÎNȚELEGERE. MĂRINIMIE. MILĂ. MILOSTIVIRE. POMANĂ.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

milostenie, milostenii s. f. (intl.) amnistie, grațiere

Intrare: milostenie
milostenie substantiv feminin
  • silabație: -ni-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • milostenie
  • milostenia
plural
  • milostenii
  • milosteniile
genitiv-dativ singular
  • milostenii
  • milosteniei
plural
  • milostenii
  • milosteniilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

milostenie, milosteniisubstantiv feminin

  • 1. Binefacere, pomană. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Făcu milostenie ologului din ușa bisericii. DUMITRIU, B. F. 138. DLRLC
    • format_quote Am pățit și noi ca un cerșitori, care ședea pe comoară și cerea milostenie. CREANGĂ, P. 134. DLRLC
    • 1.1. prin specializare Danie făcută unei mănăstiri, unei biserici. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Maicele din schit primeau din cînd în cînd milostenii. GALACTION, O. I 315. DLRLC
  • 2. învechit Milă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Puterea milosteniei și inima ta cea bună te ajută. CREANGĂ, P. 214. DLRLC
etimologie:
  • limba slavă (veche) milostinija, prin apropiere de cuvinte formate cu sufix -enie. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.