semn n.pl. e (lat sĭgnum semn; it. segno sard. sinnu pv. sen vfr. segn nfr. seing sp. senõ pg. senho. V. con shi desemn insemn). Lucru figura indiciŭ gest mishcare saŭ intimplare din care potzĭ intzelege ceva (cea fost ce e sau ce va fi): literiles nishte semne cu care reprezentam sunetele din care se compun vorbele vorbeles semnele cugetariĭ numereles semnele cu care socotim zodiacu are 12 semne nouriĭ negrĭ is semne de ploaĭe lucrurile deranjate eraŭ un semn k umblase cineva pin casa cinele s’a apropiat la un semn al stapinuluĭ. Semnalment particularitate fizica congenitala saŭ accidentala (alunica neg cicatrice ciupiturĭ de varsat): semnele hotzuluĭ eraŭ: urechile blegĭ paru rosh ciupit de varsat degetu aratator lipsa la mina stinga. Semnal gest: ĭa facut semn k se apropie dushmanu. TZinta punct de ochit (cu pushca). TZanc punct de lovit cu peatra saŭ de ajuns in fuga: s’a oprit la semn. Vechĭ. Blazon. Semn raŭ (saŭ bun) indiciŭ defavorabil (saŭ favorabil). Atzĭ face semnu cruciĭ (ob. atzĭ face cruce) atzĭ face cu mina semnu (gestu) creshtinesc dc rugacĭune. Pe semne se vede probabil: pe semne k e bolnav daca n’a venit. In (saŭ k) semn de k: in semn de prietenie.