semn (ne) s. n. 1. Tot ceea ce arata ceva. 2. Semnal. 3. Simptom indiciu. 4. Anuntz pronostic prezicere. 5. Minune miracol. 6. Simbol de zodiac. 7. Marca simbol. 8. Urma vestigiu dira. 9. Cicatrice escara urma de cusatura urita. 10. Stea tzinta alba la animale. 11. (Arg.) Gaj zalog cautziune. Mr. semnu megl. semn. Lat. sĭgnum (Pushcariu 1577; REW 7908) cf. it. segno prov. senh v. fr. seing cat. senya sp. seña port. senha. Der. semna vb. (inv. a marca a semnala a infiera); insemna vb. (a marca a infiera a nota a cataloga a semnala; a reprezenta a semnifica a simboliza; a avea intzelesul de; a reprezenta a picta a grava; inv. a consemna a indrepta; a nota ashi lua notitze a inscrie; a arata a indica; inv. a fixa a stabili; refl. inv. a revela a face cunoscut) de la semn sau de la lat. sĭgnāre (DAR; REW 7905; Rosetti I 173) cf. fr. enseigner sp. enseñar port. ensenhar; insemnat adj. (marcat; figurat reprezentat; semnalat mentzionat cotat; indicat stabilit fixat care conteaza; important notabil de clasa); neinsemnat adj. (insignifiant); insemnare s. f. (semnificatzie; sens; ratziune de a fi; importantza interes; nota observatzie); insemnatura s. f. (inv. semn semnal nota); insemnatate s. f. (importantza); insemnator adj. (care semnifica; inv. important considerabil); neinsemnator adj. (fara importantza). Der. neol. (din fr. cu reductzia grupului ign la emn prin analogie cu semn) semna vb. (a iscali); semnal s. n. (semn conventzional); semnatura s. f. (iscalitura); semnifica vb.; semnificativ adj. (important); semnificatzi(un)e s. f. (intzeles); consemna vb.; desemna vb.; resemna vb.; insemn s. n.