18 definitzii pentru semnalment

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

SEMNALMÉNT semnalmente s. n. Totalitatea datelor caracteristicilor exterioare dupa care o persoana poate fi identificata. Din fr. signalement (dupa semnal).

semnalment sn [At: CARAGIALE O. II 203 / V: (rar) sign~ (inv) signalim~ / Pl: ~e / E: fr signalement cf semn)] 1 (Mpl) Descrierea fizica a unei persoane care serveshte la particularizarea la caracterizarea acesteia. 2 Trasatura sau ansamblu de trasaturi fizice dupa care poate fi identificata o persoana Si: (rar) semn (9).

SEMNALMÉNT semnalmente s. n. Totalitatea datelor caracteristicilor exterioare dupa care o persoana poate fi identificata. Din fr. signalement (dupa semnal).

SEMNALMÉNT semnalmente s. n. (Mai ales la pl.) Totalitatea datelor caracterelor exterioare dupa care o persoana poate fi identificata. Cu semnalmentele luate cu broshurile confiscate dupa un interogatoriu scurt shi dupa o morala lunga prefectul va dadu drumul. PAS Z. II 92. Ishi lamurea el venirea batrinului care aducea dupa toate semnalmentele cu cantonierul Petrache. POPA V. 151. Ochii negri fatza alba Par intunecat shi mare Inima un sloi de gheatza. Alte semnalmente: nare. TOPIRCEANU B. 58.

SEMNALMÉNT s.n. (De obicei la pl.) Ansamblul semnelor exterioare shi al datelor dupa care poate fi recunoscut sau identificat cineva. [Cf. fr. signalement].

SEMNALMÉNT s. n. semn particular al cuiva dupa care poate fi indentificat; signalment. (dupa fr. signalement)

SEMNALMÉNT ~e n. Semn particular dupa care poate fi identificata o persoana. /<fr. signalement

semnalment n. descrierea exterioara a unei persoane ce serva la recunoashterea ei (= fr. signalement).

*semnalmént n.pl. e (fr. signalement) Semn al fetzei cuĭva (caracter particularitate) semnalmentele asasinuluĭ eraŭ: nasu cirn buzele groase sh. a. Maĭ corect ar fi semnalament k vine de la un verb de conj. I: signaler a semnala. Cp. cu deranjament. Uniĭ zic signaliment.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

semnalmént s. n. pl. semnalménte

semnalmént s. n. pl. semnalménte

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

SEMNALMÉNT s. (inv. shi pop.) semn (inv.) signalment. (Ia dat toate ~ele pentru al identifica.)

SEMNALMENT s. (inv. shi pop.) semn (inv.) signalment. (Ia dat toate ~ pentru al identifica.)

Intrare: semnalment
semnalment substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • semnalment
  • semnalmentul
  • semnalmentu‑
plural
  • semnalmente
  • semnalmentele
genitiv-dativ singular
  • semnalment
  • semnalmentului
plural
  • semnalmente
  • semnalmentelor
vocativ singular
plural
signalment substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • signalment
  • signalmentul
  • signalmentu‑
plural
  • signalmente
  • signalmentele
genitiv-dativ singular
  • signalment
  • signalmentului
plural
  • signalmente
  • signalmentelor
vocativ singular
plural
signaliment
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

semnalment, semnalmentesubstantiv neutru

  • 1. Totalitatea datelor caracteristicilor exterioare dupa care o persoana poate fi identificata. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Cu semnalmentele luate cu broshurile confiscate dupa un interogatoriu scurt shi dupa o morala lunga prefectul va dadu drumul. PAS Z. II 92. DLRLC
    • format_quote Ishi lamurea el venirea batrinului care aducea dupa toate semnalmentele cu cantonierul Petrache. POPA V. 151. DLRLC
    • format_quote Ochii negri fatza alba Par intunecat shi mare Inima un sloi de gheatza. Alte semnalmente: nare. TOPIRCEANU B. 58. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.