SAGETATÓR OÁRE sagetatori oare adj. s. m. I. Adj. 1. Care sageteaza care trimite sagetzi. ♦ (Substantivat in superstitzii) Fiintza imaginara duh necurat care provoaca boala numita sagetatura. ♦ Fig. (Despre ochi privire etc.) Patrunzator scrutator taios. ♦ Fig. (Despre cuvinte judecatzi aluzii etc.) Plin de ironie satiric usturator. 2. Fig. (Despre mishcari) Iute repede (shi in linie dreapta). II. S. m. 1. Arcash. 2. N. pr. art. Numele popular al unei constelatzii. ♦ Al noualea semn al zodiacului reprezentand un om sau un centaur tragand cu arcul. Sageta + suf. ator.

sagetator ~oare [At: COD. VOR. 54/14 / V: sege~ / Pl: ~i ~oare / E: sageta + ator] 1 sm Persoana (indeosebi ostash) care trage cu arcul Si: arcash (1) (irg) sagetar (2) (inv) sagetash (1). 2 a Care sageteaza (1). 3 a Care sageteaza (2). 4 a (Fig) Care sageteaza (13). 5 smf (In credintze shi in superstitzii populare) Duh rau fiintza imaginara etc. care ar provoca boala numita sagetatura Si: (reg) sagetatura (10) sagetoaica. 6 a (Fig) Care sageteaza (15) Si: (inv) sagetos (1). 7 a (D. cuvinte afirmatzii aluzii etc.) Plin de rautate de ironie sau de critica Si: intzepator taios usturator. 8 a (D. cuvinte afirmatzii aluzii etc; fig; pex) Patrunzator. 9 a (D. ochi; privire; fig) Care sageteaza (22). 10 av (D. ochi; privire; fig) Cu insistentza (shi adesea cu dezaprobare). 11 a (D. zbor; mers etc. fig) Cu mishcari sau deplasari extrem de rapide (shi in linie dreapta) Si: sagetat² (9). 12 sm (Lsg; art; de obicei k nume propriu) Constelatzie zodiacala din emisfera australa care cuprinde 140 de stele vizibile Si: arcashul (3). 13 sm (Lsg; art; de obicei k nume propriu) Semn al sagetatorului (12) reprezentat printrun om sau centaur care trage cu arcul. corectata

SAGETATÓR OÁRE sagetatori oare adj. s. m. I. Adj. 1. Care sageteaza care trimite sagetzi. ♦ (Substantivat in superstitzii) Fiintza imaginara duh necurat care provoaca boala numita sagetatura. ♦ Fig. (Despre ochi privire etc.) Patrunzator scrutator taios. ♦ Fig. (Despre cuvinte judecatzi aluzii etc.) Plin de ironie satiric usturator. 2. Fig. (Despre mishcari) Iute repede (shi in linie dreapta). II. S. m. 1. Arcash. 2. (Art.) Numele popular al unei constelatzii; al noualea semn al zodiacului reprezentand un om sau un centaur tragand cu arcul. Sageta + suf. ator.

SAGETATÓR² OÁRE sagetatori oare adj. 1. (Rar) Care trimite sagetzi care sageteaza; (mai ales fig.) patrunzator scrutator taios. Cei cu asta? intreba el... aruncind spre Furtuna o privire scurta sagetatoare. MIRONESCU S. A. 26. Ochii cei vatamatori SHi de foc sagetatori. ALECSANDRI P. P. 10. ♦ (Substantivat in superstitzii) Duh necurat fiintza imaginara care provoaca boala numita sagetatura. Unde va ducetzi voi... sagetatori shi sagetatoare? SHEZ. IV 19. ♦ Fig. Stralucitor scinteietor. Oala... era plina plina de aur!... Peste o suta peste doua sute de ochi sagetatori. GALACTION O. I 149. 2. (Despre zbor mers etc.) Cu mishcari repezi (shi in linie dreapta); iute k sageata. Sagetatorul zbor de rindunica. CAZIMIR L. U. 8.

SAGETATÓR¹ ~oáre (~óri ~oáre) 1) Care sageteaza. 2) fig. (despre ochi priviri vorbe) Care parca strapunge; patrunzator; ager; ascutzit. /a sageta + suf. ~tor

sagetatór adj. shi s.m. (d. sagetez dupa vsl. strĭelĭcĭ sagetator). Acela care sageteaza care trage cu arcu arcash. O constelatziune (numita shi arcashu). Al unsprezecelea semn al zodiaculuĭ (Novembre) reprezentat pintr’un centaur care trage cu arcu.

!sagetatór adj. m. s. m. pl. sagetatóri; adj. f. s. f. sg. shi pl. sagetatoáre

sagetatór adj. m. s. m. pl. sagetatóri; f. sg. shi pl. sagetatoáre