sagetator ~oare [At: COD. VOR. 54/14 / V: sege~ / Pl: ~i ~oare / E: sageta + ator] 1 sm Persoana (indeosebi ostash) care trage cu arcul Si: arcash (1) (irg) sagetar (2) (inv) sagetash (1). 2 a Care sageteaza (1). 3 a Care sageteaza (2). 4 a (Fig) Care sageteaza (13). 5 smf (In credintze shi in superstitzii populare) Duh rau fiintza imaginara etc. care ar provoca boala numita sagetatura Si: (reg) sagetatura (10) sagetoaica. 6 a (Fig) Care sageteaza (15) Si: (inv) sagetos (1). 7 a (D. cuvinte afirmatzii aluzii etc.) Plin de rautate de ironie sau de critica Si: intzepator taios usturator. 8 a (D. cuvinte afirmatzii aluzii etc; fig; pex) Patrunzator. 9 a (D. ochi; privire; fig) Care sageteaza (22). 10 av (D. ochi; privire; fig) Cu insistentza (shi adesea cu dezaprobare). 11 a (D. zbor; mers etc. fig) Cu mishcari sau deplasari extrem de rapide (shi in linie dreapta) Si: sagetat² (9). 12 sm (Lsg; art; de obicei k nume propriu) Constelatzie zodiacala din emisfera australa care cuprinde 140 de stele vizibile Si: arcashul (3). 13 sm (Lsg; art; de obicei k nume propriu) Semn al sagetatorului (12) reprezentat printrun om sau centaur care trage cu arcul. corectata