scanteietor ~oare a [At: PLESHOIANU T. I 118/15 / P: ~teie~ / V: (inv) ~itor schin~ (ivr) schinteitor / Pl: ~i ~oare / E: scanteia + tor] 1 Care (pare k) imprashtie scantei (1). 2 Care produce o lumina vie stralucitoare sau care este puternic luminat Si: stralucitor sclipitor (1) (asr) sclipind (pfm) sclipicios (inv) scanteios (1) scanteind sclipit² (4) sclipos. 3 (D. ochi privire etc.) Care are o stralucire specifica vie ce tradeaza un sentiment puternic o stare de spirit intensa Si: scaparator (9) sclipitor (inv) scanteios (3). 4 (Fig; d. oameni) Dotat cu o inteligentza vie cu un talent deosebit shi de obicei spontan (ce impresioneaza puternic) Si: scaparator (10). 5 (D. manifestari insushiri ale oamenilor) Care dovedeshte o inteligentza vie un talent deosebit shi de obicei spontan (ce impresioneaza puternic) Si: scaparator (11) sclipitor stralucitor.

SCANTEIETÓR ~oáre (~óri ~oáre) shi fig. Care scanteiaza; care pare sa imprashtie scantei; sclipitor; lucitor. Ochi ~ori. /a scanteia + suf. ~tor

scanteietor a. 1. care scanteiaza; 2. fig. amenintzator.

scanteitor ~oare a vz scanteietor

schinteietor ~oare a vz scanteietor

SCHINTEIETÓR OÁRE adj. v. scinteietor.

SCINTEIETÓR OÁRE scinteietori oare adj. Stralucitor sclipitor. Valea Jiului stralucea intro splendida zi de toamna. De jur imprejur se ridicau muntzii maretzi shi linishtitzi iar crestele Paringului erau acoperite de zapezi albe scinteietoare. BOGZA V. J. 142. Cum shedea spinul impreuna cu moshusau shi cu verele sale sus intrun foishor numai iata ce zaresc in departare un sul de raze scinteietoare... shi de ce se apropia de ce lumina mai tare. CREANGA P. 228. ◊ Fig. Singur Eminescu a shtiut sa scoata dintrun cimp asha de ingust frumusetze nepieritoare de forma finetze de sentimente scinteietoare. IONESCURION C. 104. ♦ Care pare k imprashtie scintei; viu stralucitor lucitor. Era inalta... cu ochii scinteietori cu buzele subtziri shi roshii. IBRAILEANU A. 124. Ce pictor va putea vreodata sa ne reproduca sclipirea scinteietoare a unui ochi frumos. GHEREA ST. CR. II 50. Dupa ce se uita o data cu ochii scinteietori imprejurul sau... incepu sa scurme pamintul cu ghearele. SLAVICI N. II 239. Focurile pietrelor scumpe se uneau cu razele scinteietoare ale ochilor. ALECSANDRI O. P. 86. Varianta: schinteietór oáre (MACEDONSKI O. I 24) adj.

scinteĭetór oare adj. Care scinteĭaza. Fig. Frumusetza scinteĭetoare.

scanteietór adj. m. pl. scanteietóri; f. sg. shi pl. scanteietoáre

scanteietór adj. m. pl. scanteietóri; f. sg. shi pl. scanteietoáre

SCANTEIETÓR adj. 1. v. sclipitor. 2. v. stralucitor. 3. lucios lucitor sclipitor stralucit stralucitor (rar) luciu (inv. shi reg.) stralucios. (Un diamant ~.) 4. scaparator sclipitor stralucitor (rar) sticlitor. (Ochi ~.) 5. lucios lucitor sclipitor (rar) luciu (inv.) sclivisit. (Un material ~.)

SCINTEIETOR adj. 1. licaritor lucitor sclipitor (astazi rar) sclipind (pop. shi fam.) sclipicios (inv.) scinteind scinteios. (Lumina ~.) 2. luminos stralucitor (inv. shi reg.) vederos (reg.) stelos. (Un astru ~.) 3. lucios lucitor sclipitor stralucit stralucitor (rar) luciu (inv. shi reg.) stralucios. (Un diamant ~.) 4. scaparator sclipitor stralucitor (rar) sticlitor. (Ochi ~.) 5. lucios lucitor sclipitor (rar) luciu (inv.) sclivisit. (Un material ~.)